PREVENTIE CURS 3 - 27 OCTOMBRIE

Preventia in protetica dentara
Orice tratament protetic vizeaza inlocuirea dintilor absenti si prelungirea dintilor restanti, dar orice piesa protetica in sine constituie un artificiu profilactic deoarece reconstituirea arcadelor creeaza conditii ocluzale corespunzatoare evitarii tulburarilor musculare sau ale ATM. Evita deplasarile dentare, imbunatateste coeficientul masticator, dar si d.p.d.v. psihologic, reface fizionomia.
Preventia in cazul protezelor fixe - faza preprotetica - preventi n acest caz trece prin pregatirea preprotetica, ortodontica si se refera la redresarea dintilor aflati in pozitii anormale, parodontala, adica corectarea crestelor edentate, cresterea gingiei aderente, eliminarea bridelor si frenurilor, ocluzala, adica ajustari prin slefuiri selective. Preventia in protetica vizeaza previziunile pe termen lung prin cunoasterea riscurilor sumate, repectarea zonelor de fragilitate, luarea in consideratie a conditiilor cel mai putin propice, evitarea supraincarcarii. La toate acestea, Rosenweig mai adauga "a sti sa reincepi sau sa refaci si sa ai spirit autocritic".
Preventia d.p.d.v. pulpar - preventia incepe cu pregatirea dintilor stalpi, orice dentina atinsa are rasunet asupra tesutului pulpar. Pulpa lezata poate sa treaca de la stadiul inflamator la necroza. Aceste stari patologice apar dupa agresiuni cum sunt cele fizice, adica frezaj si incalzire, si chimice, infectii bacteriene, materiale de cimentare. In tot cursul pregatirii se va asigura protectia dintilor stalpi prin lucrari provizorii, lacuri, cimentari cicatrizante. Alti factori de preventie d.p.d.v. pulpar - insertia prudenta a lucrarilor protetice, cimentare neagresiva, controale asupra ocluziei atat static cat si dinamic.
Preventia d.p.d.v. parododontal - se refera la jonctiunea dentogingivala protetica. Este o insertie care are in cel mai bun caz o grosime de 25 microni. Cimentul are o grosime de 25-50 de microni la acest nivel. Cu timpul, datorita actiunii chimico bacteriene, acest ciment se dezlipeste fiind anfractuos, retinand bacteriile indeosebi germenii anaerobi. Pericolul este cu atat mai mare cu cat piesa protetica este impinsa mai profund in sacul gingival. Pt aceasta se va alege o limita supragingivala in zonele invizibile, palatinal, lingual si dinti posteriori, dupa Rosenweig. Marginea piesei protetice nu e plasata intotdeauna in pod ideal in prelungirea radacinii putand-o depasi sau sa fie la distanta ambele situatii fiind agresive. Aceasta va produce retentia cimentului de lipire excedentar. Acest lucru poate fi evitat printr-un chiuretaj subgingival parodontal sub anestezie, la sfarsitul sedintei de cimentare.
Ambrazurile - adeseori sunt insuficiente, ceea ce nu permite trecerea instrumentarului pt curatenia interdentara. Tehnicianul trebuie sa aiba periute interdentare ca sa verifice trecerea lor pe model, deschizand ambrazurile cervicale daca este cazul. Acest lucru se face, in faza machetei de ceara. Forma de contur - trebuie desenata tinand cont de fizionomie, dar si de eliminarea placii dentare in viitor. Bombeurile cervicale laudate odinioara pt protectia pe care ar oferi-o inelului gingival sunt prost-scrise la ora actuala. Acum se considera ca aceste bombeuri protejeaza placa bacteriana si nu gingia. Morfologia exterioara a unui molar, cum ar fi M3, care este stalp trebuie aleasa in functie de posibilitatile de periaj si nu imitand morfologia dintelui respectiv deoarece e un loc greu accesibil. Corpul de punte - pentru a nu constitui un rezervor bacterian, suprafata de contact cu gingia trebuie redusa la minimul necesar. In plan mofologic, ambrazurile sunt necesare pt a ghida periuta interdentara pe fetele proximala ale dintilor vecini.
Preventia d.p.d.v. ocluzal - nu e suficient criteriul morfologic, examinarea cinematicii mandibulare este obligatorie. O ocluzie conventionala echilibrata in prealabil si acceptata de pacient poate vira spre patologic dupa aplicarea piesei protetice datorita modificarii proprioceptiunii.
Rolul protezelor provizorii - puntile provizorii sunt solutii estetice si funtionale ocluzale si parodontale. Ele trebuiesc executate cu aceeasi rigoare cu care se confectioneaza si proteza definitiva. Prin aplicare unei punti provizorii se pot evita o serie intreaga de greseli pe care le-am face la proteza definitiva.
Materialele - e vorba despre prevenirea galvanisului, a coroziunii, a pierderii luciului si a ambrazurilor. Lustruirea fetelor care vin in contact cu parodontiul este mai importanta decat natura materialului. Ceramicile lustruite sunt cele mai potrivite, impiedicat aderarea placii bacteriene.
Preventia in cazul protezelor adjuncte partiale - faza chirurgicala preprotetica - pregatirea chirurgicala se face in scopul imbunatatirii insertiei si stabilitatii protezelor, vizand exostozele (cand se face extractie nu ramane campul neted, aparad creste restante), neregularitatile crestei edentate, mucoasa neaderenta excedentara. Pastrarea unor radacini, in scopul prevenirii resorbtiei este astazi unanim admisa, ca si aplicarea implantelor de completare. Sprijinul osteomucos - se va acorda atentie conceperii protezei in legatura cu gingia marginala a dintilor restanti. Alegerea unui metal pt suprafata gingivala a seii prezinta avantajul ca nu e favorabil pt colonizarea bacteriilor, stimuleaza gingia, dar nu permite retusari si rebazari. Sprijinul dentar - neutralizarea actiunii crisetelor, locasurilor care trebuiesc sapate in smalt si aplicarea unei igiene riguroase permit prelungirea longevitatii dintilor suport. In cazul dispozitivelor de retentie, trebuiesc prevazute sisteme care sa permita realizarea unor ambrazuri pt introducerea periutei si care sa previna agresiunea asupra inelului gingival. Relatiile cu parodontiul - degajarea partilor metalice, care impiedica compresiunea gingiei libere constituie un act major de preventie. Decoletarea evita perturbarea fiziologiei santului gingivo-dentar. Papila care limiteaza spatiul de edentatie va fi protejata daca proteza e conceputa la distanta. In aceste zone e preferabil metalul fata de acrilat. Barele destinate sa evite infundarea protezei sunt indispenzsabile. In cazul protezelor adjuncte partiale se va supraveghea degajarea gingiei marginale, suprafetele de sprijin si crosetele.
Proteza adjuncta totala - placa bacteriana adera si prolifereaza pe mucoasele inflamate, mareste vaso-dilatatia, antreneaza modificari tisulare si astfel pericliteaza tratamentul protetic, prin resorbtia screstelor edentate. Pacientii trebuie sa invete 2 actiuni profilactice - periajul bland al mucoasei de sprijin cu o perie supla, inmuiata in solutie de clorhexidina care impiedica formarea coloniilor de bacterii si favorizeaza cheratinizarea necesara, iar cea dea doua este igiena protezelor care se asigura prin periajul fetei mucozale si prin dezinfectie. Datorita porozitatii acrilatului, proteza dentara retine placa bacteriana, de aceea e obligator ca proteza sa fie tinuta cel putin 10 minute pe zi intr-o solutie de clorhexidina, sau se poate repara in cabinet din digluconat de clorhexidina 0,2% si 2/3 apa, e antibacterian si antiseptc previne candidozele si stomatitele protetice.
Preventia in cazul leziunilor coronare - clasificarea leziunilor coronare dupa Dechaume complectata de Burlui si colaboratorii este urmatoarea: in clasa I intra leziunile care nu sunt leziuni coronare propriu-zise dar sunt tratate ca atare, ectopiile dentare, anomalii de directie, numar, volum, forma; in clasa a II-a intra leziunile coronare, congenitale, cu specific ereditar cum sunt amelogeneza imperfecta, dentina opalescenta ereditara cu displazia cap se pont, dentina opalescenta Hodge, dentilo-geneza impefecta ereditara, dinti in forma de cochilie; in clasa a III-a intra leziunile dobandite inaintea eruptiei dentare care sunt hipoplaziile de smalt, hipoplaziile complexe, anomaliile dentare prin iradiere preeruptiva; din clasa a IV-a fac parte leziunile dobandite post eruptiv pt dinti temporari, menalodontia infantila, vulnerabilitatea dentara, cariile, traumatismele si ambrazurile. Pt dinti permanenti, sindromul Dubreuil-Chapardel, leziuni consecutive, intoxicatie medicamentoasa, caria galopanta, leziuni prin iradieri prelungite, discromiile dentare, eroziunea chimica, uzura dentara, eroziunea ideopatica, caria.
Principiile terapeutice in cazul leziunilor coronare - profilactic, curativ, biologic
Principiul profilactic - stim ca primul mijloc este cel de igiena buco-dentara, pe langa care trebuie sa tinem cont si de profilaxia generala, pre si post eruptiva. Profilaxia preeruptiva se adreseaza etio-patogeniei unor leziuni coronare, se instaleaza intrauterin si consta in asigurarea unui regim alimentar si o viata corespunatoare a gravidei fiind vorba mai ales de Ca si de proteine. Tot aici intra si alimentatia corecta a copilului mic, acordand atentie deosebita tulburarilor digestive, bolilor febrile, care pot duce la edematierea organului adamantin, urmata de hipoplaziile de smalt. Profilaxia post eruptiva cuprinde alimentatia rationala, administrare de fluor pe cale generala sau utopica, igiena bucodentara. Prevenirea leziunilor coronare se realizeaza la 3 nivele: profilaxia primara care se adreseaza dintilor sanatosi si cuprinde alimentatia rationala, fluorizare sigilare, aplicarea de lacuri de protectie, igiena buco dentara. Profilaxia secundara - urmareste prevenirea aparitiei leziunilor coronare ca fenomene secundare a unor tratamente dentare incorecte sau ca urmare a modificarii mediului bucal de catre procese carioase primare. Ea cuprinde respectarea normelor terapeutice in vederea evitarii aparitiei cariilor secundare, recidivelor de carie si a altor complicatii. Profilazia tertiala - urmareste impiedicarea modificarilor patologice ale tesuturilor vecine determinate de migrarile dentare prin absenta puctelor de contact si aceasta se poate face prin tratarea corecta a leziunilor dentare primare.
Principiul curativ - se desfasoara in 3 timpi - timpul chirurgical adica ablatia chirurgicala a tesuturilor odontale alterate, este un act curativ si profilactic deoarece previne aparitia cariilor secundare si a recidivelor de carie; timpul medicamentos - consta in realizarea conditiilor de sterilitate in cursul abraziei chirurgicale, prin impiedicarea patrunderii salivei adica a florei microbiene in plaga dentinara. plaga dentinara se protejeaza cu lacuri speciale cum este tresiolanul, preparate pe baza de hidroxid de Ca. Protectia placii se mai poate asigura si prin mijloace mecanice, obturatii provizorii, cape de protectie, coroane de celuloid fixate cu cimenturi histofile. Timpul restaurativ, consta in refacerea pierderilro de substanta. Poate fi realizata prin obturatii, obturatii care sunt plastice, care se introduc in cavitate insa dezavantajul lor consta in urmatoarele: imprecizia inchiderii marginale, refacerea incorecta a punctelor de contact, a morfologiei, abraziunea rapida a materialului d e obturatie. Tratament protetic se realizeaza prin: reconstituire coronara prin inlay, onlay si inlay-onlay. Acoperire coronara cu ajutorul coroanelor de invelis cu rol profilactie impiedicad contactul cu germenii cu substanta dentinara si refacand morfologia arcadei. Substituirea, cand leziunea e foarte extinsa se va recurge la substituirea coroanei printr-o microproteza.
Principiul biologic - in cursul tratamentelor leziunilor coronare trebuie adoptata o atitudine de protejare a tesuturilor dentare. Pregatirea cavitatilor cu instrumente de turatie mare e rapida, bine tolerata de pacienti, dar provoaca intrarea in rezonanta a substatei dentare dure ceea ce poate determina aparitia fisurilor si din aceasta cauza nu se indica in prepararea zonelor cu peretii subtiri, varfuri cuspidiene, unghiuri ocluzale, dinti devitalizati. Prepararea cavitatilor se va face prin racire si apa pt a evita degajarea de caldura sau uscarea substantei dentare care ar genera fenomenul de aspiratie a odontoblastilor cu aparitia ulterioara a pulpitelor. Prepararea cavitatilor trebuiesc individualizate in functie de dintele in cauza, de marimea camerei pulpare si de extinderea leziunii, tipul restaurarii si sa nu uitam nici tipurile de materiale de reconstituire.