ANESTEZIE CURS 3 - 23 OCT

Pregatirea siringii: siringa si acele se manevreaza in conditii de asepsie; se verifica etanseitatea pistonului, starea si permeabilitatea acelor, calitatea solutiei anestezice, eticheta fiolelor, pt a se vedea concentratie solutiei anestezice, aspectul solutiei; se mai verifica etanseitatea flaconului. Inainte de a se aspira anestezicul, gatul fiolei va fi sters cu alcool sau trecut prin flacara.
Asepsia campului operator: In injectia pe cale cutanata se va proteja astfel: tegumentul va fi degrezat cu benzina, iod sau...... Se sterge bine cu alcool (eter iodat), sau se poate folosi tinctura de iod (iritant). In cazul in care injectiile se fac endobucal, se spala cu apa oxigenata sau permanganat de sodiu, se sterg depozitele de pe dinti cu tampoane, se repereaza cu mana stanga locul unde se face intepatura, se usuca mucoasa cu o compresa sterila, se badijoneaza cu antiseptic (alcool), sau se poate da cu o solutie (gingicain, stomacain).
Injectia anestezica propriuzisa: endobucal - acul nu trebuie sa atinga buzele dintii sau limba. Solutia anestezica se va injecta fara presiune. Se aspira pt a vedea daca nu intra sange in siringa (sa nu fie in vas). Daca vine sange in siringa, se scoate acul, se mai realizeaza odata asepsia, se face o alta punctie, sau acul se retrage putin si se lasa anestezicul. In anesteziile paraosoase, bizoul acului sa fie orientat spre os. Daca se va face o noua intepatura se vor lua toate masurile de asepsie si se va schimba acul. Dupa injectare se asteapta 5-15 min pt difuzia anestezicului. Anestezia periferica tronculara la gaura infraorbitara se face mai repede in cateva minute. Nu se incepe interventia pana nu se asigura ca anestezia s-a instalat. Pe toata durata instalarii anestezicului, pacientul trebuie supravegheat (se observa faciesul, pulsul, tensiunea, senzatie anormala) si se supravegheaza si 10 minute dupa terminarea actului operator, va fi mentinut in repaus in pozitie sezanda sau culcat. In situatia in cazul bolnavului i-a fost rau, pacientul trebuie insotit in drum spre casa si nu trebuie lasat sa conduca masini.
Face parte din actul anestezic si trebuie administrata tinand cont de toate datele pacientului (natura interventiei si ce i se administreaza)
Obiectivele premedicatiei - sa provoace o stare de calm, indiferenta si un grad oarecare de amnezie. Sa faciliteze inductia, mentinerea anesteziei si sa asigure un grad de calmoperatorie. Sa scada secretia salivara. Sa suprime hiperactivitatea reflexa, vegetativa, atat pe cale vagala cat si pe cale simpato-adrenalinica. Ambele se manifesta prin tulburari de ritm. Sa ridice pragul sensibilitatii dureroase. Sa diminueze efectele dureroase ale unor substante care se folosesc in premedicatie (atropina, substante antispastice sau barbiturice). Sa scada metabolismul bazal in perioada operatiei.
Medicamente utilizate in premedicatie: (singure sau in diferite asocieri)
1. Analgezice (opiacee)
2. Vagolitice (atropina, scopolamina)
3. Sedative (barbiturice)
4. tranchilizante (derivate de fenotiazina)

SUBSTANTE ANALGEZICE
Morfina - actioneaza la nivelul SNC, e un analgezic puternic, are actiune sedativa, euforizanta si hipnotica. Deprima centrul respirator al tusei si centrul vaso motor. Pe aparatul circulator poate da tensiune arteriala moderata, influenteaza ritmul respirator, mai putin amplitudinea respiratiilor, varsaturi, provoaca mioza (pupile punctiforme), efectul dureaza aproximativ 4 ore. Se elimina partial, metabolizata prin ficat si pe cale renala. Doze: la copii: 0,2 mg pe kg corp intramuscular cu o ora inainte de operatrie; la adult: 8-20 mg pe kg intramuscular cu jumatate de ora inainte de operatie. O fiola contine 20 mg concentratie 2%.
- Hidromorfonul,
- Petidina,
- Mialginul sau Metadonul

SUBSTANTE VAGOLITICE
Atropina - are efect vagolitic, blocheaza efectele vagale, inhiba secretia salivara si relaxeaza musculatura neteda. Doze: la copii: 0,02 mg / kg corp, intramuscular cu o jumatate de ora inainte de interventie; la adult 0,3 - 0,5 mg / kg corp
Scopolamina - efect antiemetic se da la copil dar la batrani nu, pt ca poate duce la delir si la stari confuzionale. Doze: la copii: 0,1 mg pe kg corp, intramuscular cu jumatate de ora inainte, la adult: 0,25 mg intramuscular cu 60 minute inainte

SUBSTANTE SEDATIVE - tablete, supozitoare sau siropuri
- cu durata lunga - fenobarbital si luminal (8-12 ore)
- cu durat amedie - 4 ore (ciclobarbitalul)
- cu durata scurta - 2-4 ore
FENOBARBITALUL - anticonvulsionant - doza copii 4-6mg / kg corp, cu 30 de minute inainte, adult 100-200 mg cu o ora si jumatate inainte de interventie
TRANCHILIZANTELE - reduc anxietatea si emotivitatea (carbamatul, meprobamatul si hidergina) si mai sunt si derivatii de fenotiazina (acioneaza pe SNC deprimand urmatorii centrii - sistemul activator reticular, provocand somn, poate afecta centru termoreglator, centrul vomei, centrul vasomotor dand vasodilatatie si hipotensiune arteriala. Pe aparatul circulator la nivelul inimii poate da tahicardie, la nivelul periferiei vaso dilatatie prin deprimarea centrului vasodilatator, in doze terapeutice nu deprima respiratia si reduc secretiile bronsice, pe aparatul digestiv au efect antiemetic, reduc secretiile salivare, dar au efecte toxice asupra ficatului. La alegerea anestezicului se utilizeaza premedicatia, preanestezia de baza plus anestezia potentializata s anestezie vigila. In alegerea premedicatiei se va tine seama de varsta, greutate, starea generala a bolnavului, starea mentala a lui, de natura interventiei anesteziei si de tratamentele medicamentoase recente. In principiu premedicatia completa cuprinde un medicament vagolitic (atropina) si unul sau mai multe substante care sa produca sedare, analgezie si tranchilizare. De obicei in situatia in care se ajunge ca stomatologul trebuie sa faca premedicatie (chirurgul) se discuta cu medicul anestezist.

PREVENTIE LP No.4 - 10 NOV

CAPITOLUL II - PREVENTIA IN ORTODONTIE
Respiratia bucala, deglutitia infantila, obiceiuri vicioase, ortodontia interceptiva, miogimnastica si profilaxia aparatelor ortodontice.

MIOGIMNASTICA - urmareste dezvoltarea selectiva, a unor grupe musculare si se bazeaza pe faptul ca musculatura este organizata pe sistemul grupelor antagoniste.
Echilibrul de tonus - se rupe fie printr-o stare de hipertonie a unei grupe musculare, fie prin hipotomia grupei antagoniste. Totdeauna se urmareste marirea tonusului grupei musculare hipotomice.
Conditiile generale pentru miogimnastica - indiferent de grupa musculara
1. Contractiile pornesc din pozitia de relaxare a grupei musculare respective.
2. Contractiile se fac cu amplitudinea maxima.
3. Intensitatea contractiei creste progresiv.
4. Contractia se face lent, ca si revenirea la pozitia de repaus.
5. Ritmul contractiei trebuie sa fie constant si pauza dintra contractii cel putin egala cu durata contractiei.
6. Pentru marirea efortului muscular se introduce un factor de dificultate.
7. Totalitatea contractiilor dintr-o sedinta alcatuiesc un exercitiu. Durata unui exercitiu variaza dupa grupa musculara si posibilitatile biologice ale bolnavului, durata va creste progresiv.
8. Exercitiile trebuie facute de mai multe ori pe zi (cel putin de 3 ori), dupa un program bine stabilit.
9. Miogimnastica sa fie asociata cu gimnastica respiratorie.
10. Miogimnastica reprezinta un tratament indelungat.
Grupele de muchi la care se adreseaza miogimnastica - 1. Orbicularul buzelor. 2. Muschii propulsori. 3 muschii ridicatori. 4. Muschii coboratori.
1. pt orbicularul buzelor - avem mai multe metode:
A) se introduce la fiecare comisura cate un deget, care preseaza lateral, in timp ce copilul contractand orbicularii cauta sa apropie buzele si degetele unul catre altul. Buzele trebuie sa fie tot timpul inauntru.
B) Se aseaza in vestibul un nasture sau o placuta de acrilat, de care este legat un snur. Copilul trage de snur spre a acoate afara placuta sau nasturele, timp in care buzele vor opune rezistenta acestei miscari.
C) copilul prinde cu buzele un disc de o anumita greutate si il mentine din ce in ce mai mult.
D) dispozitivul lui Rogers, care opune rezistenta la contractia buzelor.
2. muschii propulsori - copilul sta in picioare, cu corpul si cu capul in extensie, cu bratele deplasate inapoi si usor in lateral. Se duce arcada inferioara cat mai anterior, fiind in permanenta in contact cu arcada superioara, apoi se revine lent. Pe langa exercitiul de mai sus se mai poate adauga si o miscare de aplicare a buzei inferioara peste cea superioara.
3. pt muschii ridicatori - se efectueaza contractii repetate ale muschilor ridicatori, arcadele fiind in contact. Este mult mai usor daca se aseaza mainile pe regiunile maseterine.
4. pt muschii coboratori - plin aplicarea pumnului sub menton, care cauta sa se opuna miscarilor de deschidere a gurii.