ANESTEZIE CURS 5 - 6 NOV

ALEGEREA ANESTEZICULUI LOCAL
Se tine seama de:
1. faptul ca trebuie sa avem sub control durerea pe o durata mare
2. Durerea post operatorie (anesezicele cu durata de aciune scurta se utilizeaza in interventiile stomatologice si chirurgicale netraumatice dar si in traumatismele minore. Daca durerea e moderata sau mare, se vor da amestecuri (bupivacaina sau priolocaina cu adrenalina).
Contraindicatiile generale relative si absolute ale anestezicelor locale.
Amidele sunt preferate fata de esteri. Esterii se dau cand amidele sunt ineficiente. Doza de anestezic local vaziaza dependent de zona de anestezie prevazuta, de tehinica de anestezie corespunzatoare zonei, de concentratia anestezicului local, de vascularizatia tesutului, de toleranta individuala, pacient sanatos sau cutare organice.
Substante anestezice locale pt aplicatii topice au ca indicatii: 1. Inainea administrari anestezicului local, crioanestezice sau prin injectii endobucale. 2 pt interventiile chirurgicale in cavitatea bucala mai ales la copii
Anestezicele locale topice, au efect numai la suprafata tesutului (mucoasa bucala), nu penetreaza tegumentul intact, penetreaza toate mucoasele, se prezinta sub 7 forme: gel, lichid, pomada, spray, pulbere, aerosoli si pasta.
Benzocaina - este un ester, e o pulbere alb cristalna putin solubila in apa, toxicitate prin supradozaj putin studiata, timp de inductie rapid, poate da reactii alergice locale, are absorbtie insuficienta, se foloseste numai ca agent topic sub forma de pomada 5 sau 10%. Se utilizeaza sub mai multe forme: 1. Cetacaina (lichid sau gel). 2. Gingicaina (lichid sau gel). 3 Huricaina (gel lichid sau spray). 4. Butacaina sulfat inlocuieste adrenalina in anestezia topica, se foloseste in sfera ORL (nas, gat, urechi) dar si in sfera oftalmologica, are putere de 2 ori mai mare ca si cocaina, toxicitate de 2-3 ori mai mare decat cocaina, nu este bun pt injectare, se gaseste sub forma de unguent (butindental) doza maxima este de 5ml solutie 4% este egal cu 200miligrame.
Cocaina - cel mai vechi anestezic local, alcaloid vegetal, are toxicitate mare si actiune asupra terminatiilor nervoase ce duce la abolirea senzaitiilor de rece si cald, sensibilitatea algica, senzatiilor de gust si miros. Se foloseste numai ca anestezic de contact, timp de inductie rapid. Durata anestziei e mai mare de 2 ore. Este un vaso constrictor puternic. Absorbtie rapida, metabolizata in ficat, se elimina prin urina, are actiune pirogena (febra), suprima oboseala prin efect central, da dependenta, caracterizata prin semne de dependenta psihica, halucinatii, senzatii de groaza, convulsii, tulburari respiratorii si digestive, delir, tulburari somatice, scadere in greutate, paloare si transpiratii reci. In intoxicatia acuta cu cocaina apar tulburari grave urmata de depresiunea SNC, cardio vascular, respirator, in final ducand la moarte prin oprirea respiratiei datorita toxicitatii miocardice si a paraliziei centrilor respiratori.
Contraindicatii: in atero scleroza, bronhospasm cronic, in anemii, cardio patii, hemoragii severe si la copii sub 10 ani. Indicatii si osologie: se prezinta sub solutie de 2 sau 10%; solutiile de cocaina sa nu depaseasca pt ca absorbtie e rapida, se utilizeaza strict numai ca anestezie de contact. Doza maxima pe sedinta: 10 picaturi solutie 10% (30 miligrame) doza mortala la om: 1-1,2 miligrame
Lidocaina - baza (putin solubila in apa, concentatie de 5%, indicatii pt tesuturile ulcerate si pe mucoase) si hidroclorid (solubila in apa, concentratie de 2%, e mai toxica decat lidocaina baza, doza maxima e de 200 miligrame, ca forme de prezentare altracaina sub forma de unguent 5%, lidocaida gel 2% si 5%, lidocaina lichid 2, 4, 5%, spray 10% , silocaina aerosoli 10% sau spray 10%. Sub alte denumiri: tetracaina, piperocaina, ortoformul, dibucaina, bromura de etil si kelenul care e un anestezic rapid ce suprima senzatia dureroasa. Are indicatii pe mucoase, in inciiziile de abcese superficiale, in luxatie dentara, ca inconveniente, este racirea brusca a mucoasei ceea ce duce la dureri, daca dintii cu carii sunt atinsi de kelen, pot aparea dureri mari, inciziile se fac greu, este un iritant al mucoaselor, in anesteziile prelungite pot da necroze de inghetare, mare risc la accidente.
Substante vasoconstrictoare adjuvante ale substantelor anestezice locale. Actioneaza asupra dinamicii vasculare, au urmatoarele proprietati:
1. Scad irigarea in teritoriul anesteziat.
2. scad sangerarea locala in timpul interventei chirurgicale.
3. scad absorbtia anestezicului local in sange.
4. Scad timpul de inductie al anestezicului local (grabesc instalarea aneteziei).
5. scad efectele toxic ale anestezicului local.
6. Scac riscul de supradozare.
7. scad sau neutralizeaza efectele alergice ale anesteziei locale, combat socul anafilactic.
8. cresc puterea anestezica locala.
9. favorizeaza metabolizarea mai rapida a anestzicului local
10. Prelungesc durata actiuni substantelor anestezice
Adrenalina (epinefrina sau suprarenina) - e un produs de secretiei al glandei interne medulosuprarenale, e o pulbere alba cristalina foarte solubila in apa, se inactiveaza la aer si lumina si se pastreaza in fiole de culoare inchisa, e toxica, se metabolizeaza in ficat, se elimina prin urina, creste ritmul cardiac, actiunea fiziologica de vasocostrictie si hipertensiune tranzitorie. La nivelul aparatului cardiovascula, la nivelul miocardului stimuleaza receptoii beta, crescand randamentul cardiac, stimuleaza receptorii beta si pot da tahicardie ventriculara, detemina vasodilatatia arterelor coronare si cresterea debitului sanguin din ele. Presiunea sangelui: in doze mici adrenalina creste presiunea sistolica si scade diastolica, iar in doze mari creste presiunea diastolica. Adrenalina actioneaza direct asupra inimii, provocand cresterea presiunii sistolice si diastolic, cresterea randamentului cardiac, creste frecfenta cardiaca, forta de contractie si consumul de oxigen miocardic. Toate duc la o scadere completa a eficientei cardiace. Adrenalina actioneaza primar asupra arterelor mici. Produce constrictie mucoaselor si a pielii. In doze mici duce la dilatarea vaselor in muschiul striat, iar in doze mai mari duce la contractia vaselor din muchiul striat.
La nivelul aparatului respirator, dilata musculatura neteta a bronhiilor, e indicata in forme acute de astm. In doze mari este stimulator al SNC. In metabolism creste consumul de oxigen in toate tesuturile injectate. Stimuleaza glicogenoliza in ficat si musculatura striata, creste glicemia; ca indicatii: in tratamentul reactiilor alegice acute, bronhospasmului, stopului cardiac, ca si vasoconstrictor independent, pt hemostaza si in anestezia generala, este indicat ca vasoconstrictor adaugat anesteziclui local, iar ca utilizare clinica, se pot folosii solutiile de 1 la mie, pe mucoasa, cand produce o ischemie, mucoasa devenind palida, albicioasa, se mai adauga solutiilor anestezice pt aprelungirea efectulului anestezic. Se mai foloseste si in chirurgia maxilo faciala sub urmatoarele concentratii: pe anestezice locale se foloseste 1 la 200000, 1 la 100000 si mai rar 1 la 80000. Pt anestezicele locale topice se folosesc concentratii mai mari - 1 la 40000 si 1 la 50000.

Nor adrenalina - noratrinal sau norepinefrina, se poate prepara si sintetic, toxicitate redusa, puterea este de 4 ori mai mica decat adrenalina, e mai slaba vasoconstrictor decat adrenalina, nu provoaca vasodilatatie periferica, are aceleasi efecte ca si adrenalina pe miocard, arterele coronare si la nivelul SNC, creste presiune arteriala sistolca si diastolica, creste presiunea vasculara periferica, e un vasodilatator coronarian, creste debitul sanguin in arterele coronare, nu influenteaza circulatia generala si nu modifica ritmul cardiac, nu relaxeaza musculatura neteda sau bronsica, scade metablismul bazal, creste glicemia si consumul de oxigen tisular. Utilizare clinica: ca si vaso constrictor, in tratamentul hiotensiunii, la hiper tiroidieni, se utilizeaza la diabtici, in distoniile neurovegetative, se poate da fara risc si la hipertensivi, se gaseste in solutie de 1 - 2 %, in stomatologie se asociaza cu prooxicaina si procaina si se fol in concentratie de 1 la 30000. Creste presiunea sistolica si diastolica, da bradicardie. Nu e utilizata pt hemostaza, poate da cefalee si episoade alginoase.

Cobefrinul sau corbazilul - e un vasconstrictor sintetic cu actiune periferica. E mai putin toxic decat adrenalina, mai putin activ pe miocard, aparatul respirator, SNC, nu are actiune hipotensiva secundara, doza maxima e de 20 ml din concentratia 1/20000. Supradozajul poate produce hipertensiune arteriala, tahicardie, episod anginos la cei cu insuficienta coronariana.

Adjuvant Fenilefrina - actiune vasoconstrictoare de mare durata, toxicitate egala cu adrenalina, creste presiunea sistolica, da bradicardie in mod reflex prin actiunea baroreceptorilor carotideoaortici si a nervului vag, foarte rar poate da aritmii, are actiune coronaro dilatatoare, creste debitul sanguin cardiac si nu e eficienta in bronhospasm. Indicati clinice - e folit ca si vaso constrictor in anestezia locala, in tratamentul hipotensiunii arteriale, se foloseste si ca decongestionant nazal, sau in solutii oftalmolizice pt a da midriaza, se foloseste solutie de 4% in concentratii de 1/25000. doza maxima 4 mg / kg = 4 ml din solutia de 1/25000.

Fenil presina (octapresinul) inductie lenta, durata anestezica lunga, toxicitate redusa, actiune vasoconstrictoare mai mica decat a adrenalinei, vasoconstrictor de electie, in afectiunile cardiace si in tireo toxicoze. La pacientii sanatosi nu are contraindicati. Daca se asociaza cu prilocaina creste methemoglobina totala avand efect ocitocic (nu se va folosi la gravide). Aplicatii clinice: in anestezia locala pt a scadea absorbtia anestezicului local, nu se utilizeaza pt hemostaze, datorita efectului sau asupra circulatiei venoase.

Hialuronidaza sau factorul de difuziune, permite o mai uroasa si rapida resorbtie si difuzare a anestezucului local avand ca avantaje scaderea timpului de inductie (anestezia se instaleaza mai rapid, creste difuzibilitatea in os, nu da inflamatii). Se gaseste sub forma de pulbere 1-500000 unitati industriale.

Tiomucaza, extracte hipofizare din lobul posterior (vasipresina)

Metode si tehnici de anesteziel loco-regionala
Anestezia locala - actioneaza direct asupra receptorilor algici si terminatilor nervoase periferice (anestezie terminala, suprimarea sensibilitatii fiind strict limitata la teritoriul unde se executa interventia chirurgicala)

Anestezia regionala - urmareste impiedicarea temporara a transmisibilitatii senzatiilor dureroase dintr-un teitoriu anumit si se obtine prin introducerea substantei anestezice de-a lungul ramurilor si trunchiurilor nervoase la nivelul carora realizeaza o sectiune functionala a cailor sensitive (anestezia de conductie)

Anestezia loco-regionala - se realizeaza cu substante anestezice regionale care suprima temporar numai durerea lasand intacte constientul si celelelte sensibilitati. Avantaje - limiteaza anestezia numai la regiunea de operat, starea de constienta e pastrata, se poate colabora cu pacientul, nu necesita pregatire de specialitate preanestezica, nu necesita aparatura deosebita, asigura un camp operator larg, tehnica de administrare este usoara (dar sa fie precisa) instalarea anestezie este rapida, durata anesteziei se poate regla, expune la accidenete putine si la riscuri vitale minime, nu necesita supraveghere si ingrijiri speciale, poate fi potentializata prin medicatie sedativa preanestezica, pacientii se pot deplasa dupa operatie, socul post operator este inexistent. Anestezia loco regionala se obtine cu ajutorul unor substante anestezice care se pot aplica local pe musoase sau prin injectare, in funtie de locul, in chirurgia orala, maxlo faciala se utilizeaza 2 metode: locala si regionala. Locala (teminala) actioneaza direct asupra receptorilor algici si asupra terminatiilor nervoase periferice. Poate fi vorba despre anestezia topica (se realizeaza cu substante anestezice, care pot fi sub mai multe forme: lichide, paste, pulberi, aerosoli, gel, unguente sau spray. Din cadrul anestezicelor lichie - pentocaina 2%, xilina 5 sau 10% percaina 2%, gingicainul; sub forma de pasta: contralgin, contralgan, pomada de xilina sau de benzocaina. Pulberi - benzocaina, ortoformul 5-10%; aerosoli - lidocaina 10%. Gel - lidocaina 5%, benzocaina 20% sau gingicaina. Unguentele - lidocain 5%, xilocaina 5% spray - gingicain, xilestezin, lidocaina 10%.

Prin refrigeratie - anestezia cu kelen

Anestezia prin injectie - prin infiltratie locala, se realizeaza prin injectarea de solutie de anesteic local in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul lor (anestezie locala si la distanta de locul unde se intervine chirurgical)

Procedee de anestezie prin infiltratie
A) Prin infiltratie cutanata
1. Infiltrate locala - directa intracutanata, punctiforma, liniara, superficiala sau profunda si difuza.
2. Prin infiltratie la distanta (prin baraj)
- Procedee prin infiltratie mucoasa - 1 infiltratie locala (directa intramucoasa, punctiforma, liniara superficiala sau profunda, difuza, plexala, intragingivala, intraligamentara, intrapapilara, intraseptala - intraosoasa si intrapulpara,

2. Infiltratie la distanta (prin baraj)
Anestezia intraligamentara sau peridentara - utilizata rar, e o anestezie de completare cand anestezia plexala sau troncularavnu a avut efect. Ofera anestezie pe o zona limitata. Nervii anesteziati sunt ramurile terminale si ramurile plexale de la nivelul apexurilor dentare. Zonele anesteziate sunt tesuturile moi gingivale periodontale pulpare peri-apicale, si creasta osoasa alveolara. Are indicatii numai la mandibula cand anestezia trebuie sa fie foarte limitata in tratamentul dintilor permanenti la copii, in anestezia pulpara la 1-2 dinti, in tratamentul unor dinti izolati pe arcada inferioara, la hemofilici si la cei cu tulburari de coagulare (pt ca se elimina hemoragia) poate fi folosita si ca metoda de tesatre si cand anestezia tronculara nu e indicata. Contraindicatii: in infectii si inflamatii la locul injectarii, la dintii temporali, datorita mugurilor.
Avantaje: e nevoie de o doza mica de anestezic, are o instalatie rapida, e mai putin traumatica decat tronculara, evita anestezia buzei, limbii sau a partilor moi. E o alternativa a anesteziei tronculare periferice, favorabila la copii si in extractii unidentare. Dezavantaje: e greu de aplicat la dintii posteriori, presiunea exercitata la injectie poate duce la durere si la leziuni tisulare locale. Complicatii: poate da edem si echimoze la locul de intepatura sau la nivelul papilei interdentare. Sensibilitatea la pacienti, se poate complica cu alte probleme.

Repere pt anestezie: radacina dentara, tesuturile parodontale, adancimea santului gingival. Ca si tehnica: gura intre-deschisa sau larg deschisa in functie de locul de anestezie. Se face dezinfectie. Locul de intepatura se face in spatiul periodontal, peridentar mezial sau distal de fiecare radacina. Directia acului. Tangent sau paralel cu radacina. Acul trebuie sa fie in unghi obtuz sau drept. Profunzimea: se vor folosi ace scurte subtiri si se introduce pana cand nu se opune resistenta. Se depune o cantitate foarte mica, foarte lent si fara presiune, ca anestezicul local sa nu dea pe afara. Durata. Daca se foloseste vasoconstrictorul se prelungeste anestezia.

Anestezia intrapapilara - indicatii restranse ca si cea intraligamentara, fiind asemanatoare ca tehnica, anestezia se face direct in spongioasa osoasa dupa ce s-a traversat corticala. Indicatii: pt anestezia osoasa si a tesuturilor moi, in cadrul tratamentului parodontal. Pt a obtine o hemostaza in tratamentul parodontopatiilor. Contraindicatii: infectii la locul injectarii. Zone anesteziata: osul, dintele sau dintii din vecinatate si structurile moi adiacente. Avantaje: e nevoie de o doza minima de anestezic local 0,2ml, anestezia se instaleaza in 30-40 secunde, e putin traumatica. Evita anestezia buzei si a partilor moi, reduce sangerarea in timpul tratamentului in cazul in care se foloseste vasocosntrictorul. Are indicatii speciala pt tratament parodontal. Anestezia evita pungile infectate. Dezavantaje - durata scurta, zona foarte limitata de tesuturi moi anesteziate. Alternative: injectia intraligamenta in anestezia plexala si tronculara. Repere: dintii adiacenti si triunghiul papilar. Tehnica. Pacientul sta cu gura deschisa sau interdeschisa si se dezinfecteaxa cu alcool, locul de intepatura in tringhiul, papular, la 2 mm sub varful papilei interdentare, la egala distanta de dintii adiacenti. Directia acului pt anestezia intrapaplara va fi perpendicular pe fata vestibulara a papilei in centrul ei mezial sau distal de dinte iar pt anestezia intraseptala acul in unghi de 45 grade fata de axul dintelui aproximativ perpendicular pe mucoasa papilara cu directia intra septal paralel cu axul dintelui vizat si al mica distanta de corticala osoasa. La inceput se injecteaza in mucoasa papilara cateva picaturi de anestezic local dupa care acul ia contact cu osul cand aplicam o presiune pe siringa si se impinge acul in septul osos 1-3 mm unde se vor depune 0,2 mililitrii solutie anestezica, lent si fara prsiune.

Anestezia intra osoasa - folosita foarte rar in practica. Ca si tehnica se practica o anestezie supra periostala (plexala) obtinuta in 3 timpi:
A. incizia mucoperiostului (cam 2-4 mm) la apexul dintelui de anesteziat
B. se creaza un orificiu prin corticala spre osul spongios cu o freza globulara mica.
C. prin acest orificiu se depune o cantitate mica de anestezic local intra osos. 0,2 ml din anestezicul local.
Precautii: pt ca absorbtia e mai rapida, e necesar ca volumul solutiei anestezice sa fie mic, iar vaso constrictorul sa nu fie in concentratie mai mare decat 1 pe 100000.

Anestezia intrapulpara. E asigurata prin actiuea anestezicului local si prin presiunea exercitata de anestezicul local asupra pulpei. Trebuie sa se faca o sedare a pacientului, sa se foloseasca instrumente rotative, care sa fie folosite la viteze mici , iar manevrele sa fie atraumatice, dupa aceste 2 etape se dechide cam pulpara si se face anestezia intrapulpara. Daca durerea persista, este de intensitate mare, nu se poate deschide camera, se va proceda in felul urmator: se plaseaza o buleta pe planseul pulpar al dintelui cariat, preparat, se asteapta 30 - 40 sec, se apasa buleta 2-3 min timp in care zona devine insensibila, si dupa care se practica anestezia intrapulpara. Tehnica, acul sa fie scurt si subtire indoit corespunzator, pt a avea acces in camera pulpara si pt a avea acces in canalul radicular. Se depune anestezic sub presiune. Daca injectia a fost facuta corect iar acul a fost adaptat intim la canalul radicular anestezia este asigurata de:
1. actinea farmacologica a anesteziclul.
2. presiunea anestezicului local asupra pulpei. Daca acul nu se adapteaza la canalul radicular si solutia anestezica reflueaza, anestezia pulpara e asigurata numai de un factor, actiunea farmacologica a anestezicului si timpul de inductie creste cu 20 - 30 sec. Riscurile anesteziei intrapulpare: ruperea acului pe canal.

ANESTEZIE CURS 4 - 30 OCT

Anestezie curs 4 - 30 octombrie

Substante anestezice
Caracteristicile unui bun anestezic local. Din start trebuie sa stim ca nici un anestezic nu este unul ideal. Trebuie sa aiba inductie rapida, sa aiba durata de actiune suficient de lunga, sa fie eficient in cantitate mica, sa aiba timp de conservare lung, sa aiba un pH normal, sa fie solubil in apa, sa fie solubil in lipide, sa fie stabil in solutie, sa dea o buna relaxare musculara, sa fie compatibil cu substantele medicamentoase cu care se asociaza, sa se poata steriliza usor prin mijloace specifice, sa nu aiba actiune excesiva asupra SNC sau SN vegetativ, sa nu deprime excesiv miocardul, sa nu dea vasodilatatie cerebrala, sa nu fie toxic hepato-renal, sa nu determine reactii alergice, sa nu fie iritant pt tesuturi, sa nu se descompuna prin fierbere, sa nu creeze dependenta.
Continutul ideal al unei solutii anestezice este alcatuit din: anestezicul local, apa distilata, cu sau fara basoconstrictor, antiseptic, agent pt mentinerea pH-ului, agent pt stabilizare ce previne descompunerea componentelor.
Substante anestezice locale injectabile: XILINA (xilocaina, xilestezinul, lodocaina, octacaina si altele) - este o amida, a fost preparata in 1943, este un praf cristalin solubil in apa si alcool, este putin sensibil la lumina si slab solubil in lipide, are o putere anestezica mai puternica de 4 ori decat procaina, si NU ESTE IRITANTA PT TESUTURI, este de 2 ori mai toxica decat procaina, are timp de inductie rapid (0,8-2 min), anestezia dureaza cam 90 min daca este xilina simpla fara adrenalina, are efect mai bun injectabil decat topic, nu produce vasodilatatie, nu da reactii alergice, poate fi utilizat si ca anestezic de contact, insa xilina este inferioara cocainei ca putere anestezica, si este mai putin toxica decat cocaina, se poate asocia cu sulfamidele, are putere mare de difuzare, nu poate fi utilizata pe cale digestiva, orala, pt ca este distrusa in procent de 2 treimi de ficat, se metabolizeazaa in ficat cam 70%, SE ELIMINA RENAL, IN 12 ORE DUPA INJECTIE, ca si compozitie, se gaseste sub forma de solutii de 1%, o fiola de 2 ml contine 0,02 grame, iar fiola de 10ml contine 10grame, sol 1% E INDICATA in anestezia prin infiltratie, pt anestezia plexala si mai rar troncular, sol de 2% se gaseste in fiola de 2 ml si contine 0,04 grame, se foloseste pt anestezii prin infiltratii, pt anestezia plexala, tronculara si bazala, se mai foloseste in anestezia spinala, supraarahidiana, se foloseste ca anestezie de suprafata pt bronhoscopie, pt intubatie traheala sau pt diverse manevre orologice, se poate folosi si in oftalmologie, pt anestezia corneei si a conjunctivei; mai exista si solutie de 4% care se gaseste in fiole de 2 ml sau 20 ml; exista si 5% si se gaseste in fiole de 0,10 grame. Doza zilnica minima este de 300 mg solutie xilina sigura sau 400 miligrame cu adrenalina. Adaosul cu adrenalina prelungeste cu 40 % durata anesteziei.
Contraindicatiile xilinei - contraindicata in afectiuni grave hepato renale, deficite ponderal, epileptici (tendinte la combustie), cardiopatiile decompensate, blocul atrio ventricular, bolnavi care prezinta bradicardie, in hipertensiune arteriala severa, in starile febrile, la cei cu intoleranta la fenancetina sau aminofenazona,
Contraindicatii xilina cu adrenalina- in tahicardia paroxistica, in insuficienta coronariana, tulburari de conducere atrioventriculare, hipertensiunea arteriala maligna, tireotoxicoza, diabet decompensat, glaucom, astmul bronsic si in hipersensibilitate la sulfati.
Efectele generale ale xilinei - poate avea efecte asupra SNC, si anume, la inceput actiunea asupra SNC depinde de concentratia in sange, avand actiune anticonvulsivanta, dupa care devine convulsivanta, pana la 4 miligrame pe ml, xilina are efect convulsivant, iar peste 5 miligrame pe ml poate aparea efect convulsive cu semne premoritorii, apar parestezii periorale si a limbii, pacientii pot prezenta cefalee, ameteli, logoree, agitatie, dupa care pot aparea tulburari senzoriale, nistasmus, pot acuza un tiuit in urechi, diplopie sau vertij, mai poate aparea greata, senzatie de voma, somnolenta, dezorintare, care duce spre pierderea starii de contienta; alte semne clinice obiective: paloarea, vocea paritonala, tulburari de vorbire, frisoane, tremuraturi ale extremitatilor, tahicardie. Simptomele pentru procedeele respective trebuiesc depistate.
Atunci cand concentratia de xilina din sange ajunge la creiei si este peste 10 micrograme pe ml, semnele primonitorii pot fi mascate de premedicatie sau pot chiar lipsi sau daca se face o injectie intravenoasa cand se poate instala convulsia generalizata sau poate da depresiune centrala in indicii sanguini crescuti, convulsiile dispar, dupa care se instaleaza coma, dupa care apare orpirea respiratiei dupa care tot ceilalti centrii nervosi pot fi deprimati. Cand e administrata intravenos poate avea efect analgezic, mai ales in durerile cronice. Concentratia de 3 micrograme pe ml este eficace asupra durerilor periferice, concentratiile mai mici doar asupra durerilor centrale. Asupra aparatului respirator, aerosolii dau bronhodilatatie.
Efectele xilinei asupra SN vegetativ - mareste activitatea asupra sistemului parasimpatic, mai poti exista si efectele xilinei asupra aparatului respirator: daca se da sub forma de aerosoli, poate produce bronhodilatatie (important pt prevenirea bronhospasmului de origine refelxa) are actiune relaxanta pt muschii netezi bronsici, si suprima reflexul de tuse.
Efectele xilinei asupra aparatului cardio vascular, asupra inimii, xilina actioneaza asupra activitatii electrice si asupra muchiului cardiac insusi, xilina se comporta ca un antiaritmic, incetineste viteza de depolarizare, diminueaza perioada refractara a fibrelor nervoase cu raspuns rapid, asupra muschiului cardiac insusi, dimineaza forta de contract a miocardului. Doza maxima 20 miligrame pe ml in utilizarea clinica a xilinei este in anestezia topica, este valabila pt toate mucoasele, se gaseste sub forma de flacoane, gel, spary sau unguent. Pt copii se utilieaza solutie de 2% iar pt adulti se poate utiliza si 4%. Timp de inductie 5 minute, durata de actiune mai putin de 30 minute.
Anestezia prin infiltratie: xilina se foloseste in concentratii slabe 0,5-1%, durata de actiune este de minim 30 de minute pt solutie de 0,5% si de 90 minute pt solutie de 1%. Adrenalina creste durata de actiune, pana la 360 de minute a solutiei cele mai concentrate.
Anestezia plexala sau pronuclear: e folozita pt anestezia unui nerv periferic cand e suficient 0,5 sau 1%, solutia de 2% se utilizeaza cel mai des, cu sau fara adrenalina.
Pt injectie submucoasa se injecteaza maxim 0,5 ml in 15 secunde, iar pt anestezia plexala sau tronculara la adult se pot folosi 1-4 ml iar pt copii 0,25-1ml (pt cei intre 20-30 kg) sau 0,5 - 2 ml (pt cei care au intre 30-40 kg). Doza maxima injectabila pe 24 ore la adult maxim 6ml, iar la copil maxim 1,5 pt cei intre 20-30 kg si 3ml pt cei care au intre 30-40 kg.
Mai este folosita in tratamentul tulburarii ritmului cardiac (intravenos), cel mai frecvent doza de incarcare este de 130mg eficace in 30 secunde pana al 1 minut, dureaza 20-30 secunde. Se mai foloseste in preventia hipertensunii intracraniene.

ALTE SUBSTANTE ANESTEZICE - medivacaina, prilocaina, bupivacaina, articaina, sau ostacaina

Procaina - (novocaina, xincaina, alocaina, anestocaina) - este un ester. A fost sintetizata in anul 1905, e o pulbere incolora cristalina, solubila in apa, in proportie de 1/1 si in alcool in proportie de 1/30 cu actiune slab antiseptica, actiune analgezica foarte redusa, de 14 ori mai mica ca si cocaina, toxicitate mai mica de 6-8 ori decat cocaina. Toxicitatea creste proportional cu concentratia. Are 6-10 minute timp de inductie, durata anesteziei este de 15-30 min, are actiune vasodilalatoare profunda, injectata este un simpaticolitic provocand vasodilatatie profunda locala, prin paralizia vasoconstrictorilor, provocand hemoragie in plaga, diminueaza sau atenueaza actiunea bacterio-statica a sulfamidelor neinfluentand actiunea antibioticelor. Trebuie testat, de obicei da alergie. Se elimina pe ale renala, sub forma metabolica. Datorita efectelor ei, stimulat tisular, antihistaminic, antinicotinic, antiinflamator, sau ganglioplegic, se poate utiliza si in scopuri terapeutice (tratamentul socului, a astmelor bronsice, stari dispneice, in spasme, impotriva imbatranirii si prevenirea ei). Contraindicatii - la copii sub 7 ani, in socul decompensat, in hipotensiune arteriala, in afectiunile renale si hepatice. Se foloseste 2% simpla sau cu vasoconstrictor sau in combinatie cu prooxicaina, utilizeaza cu un corectiv (adrenalina) care prelungeste cu 40 minute durata anesteziei. Doza maxima este de 400mg pt solutie de 0,5%, 1%, 2%. In caz de supra dozaj .. pot aparea fenomene toxice ale SNC, care se manifesta prin dispnee si convulsii la inceput, dupa care apare hipotensiunea, bradicardia sau chiar stopul cardiac, durata anestezei depinde de raspunsul individual al anestezicului respectiv, de acuratetea tehnicii de anestezie, starea tesuturilor in care s-a efectuat anestezia.

PREVENTIE CURS 6 - 17 NOV

PREVENIREA MANIFERSTARIOLOR IATROGENE IN ORTODONTIE - aspectele iatrogene sunt legate de 3 situatii: insuccesele, recidivele, contentia.
INSUCCESELE - inseamna neputinta atingerii scopului propus. Dupa Hotz, cauzele insucceselor sunt urmatoarele:
1) pregatirea profesionala necorespunzatoare, pt ca un ortodont trebuie sa cunoasca probleme de crestere si dezvolare, sa fie orientat intr-o serie de specialitati de granita, cum este ORL-ul, endocrinologia si sa cunoasca foarte bine embriologia extremitatii cephalic.
2) diagnosticul insuficient sau neaprofundat; pt aceasta trebuie cunoscute cauzele anomaliei, toate problemele legate de componentul neuromuscular, pt a asocia un tratament functional adecvat. La aceasta se adauga examenul radiologic, OPG si cefalometria.
3) colaborarea slaba a pacientului.
4) scopul tratamentului este prea pretentios; ortodontul trebuie sa cunoasca foarte bine indicatiile si contraindicatiile diverselor aparate pentru a nu propune un tel imposibil de neatins cu aparatul respective. Trebuie sa se tina seama ca actiunea asupra bazelor osoase este limitata, dar se poate actiona eficace asupra orientarii proceselor alveolare.
5) reactivitatea individuala necunoscuta de catre medic a pacientului. Unii pacienti reactioneaa favorabil la tratament iar altii nefavorabil.
6) neslefuirea selectiva acaninilor temporari. In ocluziile inverse frontale fortate este indispensabila slefuirea selectiva a caninilor, daca acesta nu a suferit usura fiziologica.
7) aparatul ortodontice concepute, executate si activate incorect
RECIDIVELE - dupa Chateau, sunt provocate de finalizarea necorespunzatoare a tratamentului, persistenta factorilor etiologici, dezechilibrul ocluzal post ortodontic, cresterea post ortodontica. La aceasta se mai adauga relatia os-dinte si dezechilibrul muscular. Tweed afirma ca pozitia incisivilor mandibulari perpendiculara pe baza osoasa este cheia succesului. In ceea ce priveste dezechilibrul muscular ,CAUHEPE a aratat ca arcadele alveolo dentare au tendinta sa se dezvolte intr-o directie corespunzatoare zonei de neutralizare a fortelor din canalul muscular. Un prim principiu care sta la baza consolidarii rezultatului este hipercorectia, iar cel deal doilea este supravegherea pacientului pana la erutia molarului de 6 ani. Al treilea princiliu este varsta si durata tratamentului, recidivele fiind mult mai rare la pacientii tineri si la un tratament lent.
CONTENTIA - pt asigurarea unei contentii eficace trebuiesc respectate urmatoarele reguli: dintii deplasati tind sa revina la pozitia initiala, trebuie sa facem o contentie de lunga durata. Forma arcadei nu poate fi modificata nelimitat, eliminarea cauzelor va prevenii recidiva, hipercorectia este factor de securitate si contentie, reechilibrarea ocluzala este obligatorie, trebuie sa se permita reorganizarea parodontala in noua pozitie a dintilor, care se face in timp, pozitia corecta perpendiculara a incisivilor pe mandibula favorizeaza stabilitatea, corectarile facute in perioada de crestere au tendinta mai redusa la recidiva, cu cat un dinte a fost deplasat mai mult, cu atat tendinta de recidiva e mai redusa.
PREVENIREA MANIFESTARILOR IATROGENE
In ceea ce priveste medicul dentist generalist, el va face preventie dirijand pacientii cu anomalii la ortodont. In ceea ce priveste medicul ortodont, el va face preventie iatrogena, daca are o pregatire de specialitate complexa si temeinica.

PRIMUL MOLAR PERMANENT - integritatea primului molar permanent este de o importanta capitala, pentru stabilitatea ocluziei, cei doi antagonisti intrand in contact functional deja la varsta de 7 ani, multi parinti ingnora primul molar permanent pt ca il considera dinte temporar dar el nu prezinta fenomenul de rizaliza fiziologica. Importanta (rolul) molarului de 6 ani:
- este considerat cheia ocluziei lui Angle,
- controleaza toate miscarile dentare ce au loc in campul ocluzal anterior si posterior, produce a doua inaltare a ocluziei
- are o forta mare de eruptie, mai ales cel superior, ce compenseaza diferentele din plan vertical ce survin in timpul rotatiei celor 2 maxilare.
- Schudi il considera deschizatorul ocluziei
- suporta cele mai mari presiuni pe care le disperseaza armonios prin tripodul radicular, superior in dreptul arcadei zigomato-alveolare, care este stalp de rezistenta, si prin stalpul de rezistenta pe care il formeaza radacinile inferioare in zona osului mandibular
- este singurul element stabil in tot timpul dentitiei mixte, preluand o buna parte a miscarilor mandibulare
- joaca rol in normalizarea relatiilor ocluzale
- relatiile intermolare sunt criterii de clasificare a anomaliilor dentomaxilare dupa Angle
Pierderea timpurie a lui M1 (M6) atrage dupa sine instalarea unor dezordini morfologice si functionale. D p d v pedodontic poate suferi 2 categorii de leziuni:
a) displaziile si distrofiile - ele apar in caz de tulburari grave la nastere sau in primele luni de viata. De regula este alterata fata ocluzala, realizand dintele in fagure de miere Tomes sau forma Hutchinsoniana, dintele in punga Moser.
b) caria - se localizeaza cu predilectie pe suprafata ocluzala, aceasta se explica prin prezenta santurilor si fosetelor, fisurilor si eruptia lor intr-un mediu cariogen
Rapoartele interdentare corecte stau la baza functionarii corecte a ADM.
Consecintele precoce a pierderii a molarului de 6 ani: pierderea precoce atrage dupa sine o serie de perturbari, in primul rand in plan sagital, detarminand deplasarile dintilor limitrofi. Amplitudinea deplasarii este cu atat mai mare cu cat pierderea dintelui a avut loc mai devreme. Este mai ampla la cea superioara si mai limitata la cea inferioara. Deplasarea este mai ampla pt dintii distali. Pierderea precoce timpurie este urmata de deplasarea corporala prin traslatie. Pierderea tardiva este insotita de inclinarea coronara. Modificarile in plan vertical apar ca rezultat al deplasarii dintilor antagonisti, egresiune, care la randul lor sunt cu atat mai ample cu cat pierderea s-a facut mai timpuriu. Pierderea primului molar permanent intre 6 si 8 ani este urmata de deplasarea ampla corporala prin translatie a molarului secund si PM2 pana la inchiderea spatiului, egresiunea antagonistilor este ampla. Intre 8 si 10 ani, pierderea primului molar permanent este urmata de deplasarea meziala a molarului secund partial prin translatie si partial prin inclinare, iar PM2 se deplaseaza distal, limitat, cam jumatatea din dimensiunea lui mezio-distala coronara. Egresiunea este limitata. Inchiderea bresei se face prin inclinari coronare. Intre 10 si 12 ani, in urma pierderii primului molar apar inclinari mari coronare ale molarilor secunzi, iar PM2 se mentine in pozitie fixa, modificarile in plan vertical lipsind.
MASURI PREVENTIVE - cea mai eficace e la ora actuala o constituie sigilare fisurilor, santurilor si a fosetelor. Cand se constata ca dintele este afectat de carie, va fi tratata cu mare atentie, respectand toate principiile refacerii morfo-functionale. Aceeasi atentie se va acorda si tratamentului canalicular (radicular) depunandu-se toate eforturile pt salvarea si refacerea dintelui. Cand este considerat focar de infectie se poate extrage, folosind pt mentinerea spatiului sau reducerea spatiului postextractional mici masuri ortodontice.

PREVENTIE CURS 5 - 10 NOV

DEGLUTITIA ANORMALA
In deglutitia anormala nu exista contanc intre cele 2 arcade, varful limbii se interpune intre incisivii suerioroi si inferiori iar marginile laterale, intre suprafetele ocluzale ale premolarilor si molarilor. Cand exista o proalveolo-dentie (alveola si dintii stau in fata - vestibulo-versiune) superioara accentuata, in deglutitie intervine si buza inferioara, interpunandu-se intre incisivii superiori si inferiori. Pt a putea inchide cavitatea bucala in portiunea anterioara apare o contractie a muschilor mentonieri care obliga buza inferioara sa urce in sus, accentuand vestibularizarea incisivilor superiori si linguo-versiunea celor inferiori. Dupa Langlade, deglutitia infantila se prezinta in 2 feluri: totala, cand apar diasteme multiple sau ocluzie deschisa anterioara si posterioara, punctul de contact ocluzal fiind la nivelul ultimilor molari; partiala, care la randul ei este frontala si posterioara, care la randul ei poate inspre dreapta sau inspre stanga.
Etiologie: sugerea degetului, pierderea precoce a incisivilor temporali, ticuri de sugere linguala, interpunerea buzei inferioare, amigdale hipertrofiate, dinti temporari in ingresiune secundara, prematuritati dentare, dinti anchilozati, disfunctii ATM, macroglosie si sindrom mongoloid. Zilnic se inghite de 1200 de ori (o data la 2 minute). Obiceiuri vicioase: influenteaza cresterea normala si functia musculaturii orofaciale. Sugerea degetelor, dupa Brusola, se intalneste la 50% din copii mici. Cauzele sunt multiple, unii autori o pun pe seama tensiunii nervoase, altii considera ca apare in urma lipsei de contac fizic si afectiv al mamei, tulburari emotionale, refuzul parintilor de a admite ca copilul a crescut inoculand in acesta teama de crestere. Dupa Escardo, copilul este purtatorul unor simptome de perturbare care au radacina in functionarea interioara a sistemului familial. Obiceiul de sugere care se instaleaza imediat dupa nastere este reflex, putandu-se instala si mai tarziu, cand reflexul nu este intrerupt, suficient de timpuriu, prin introducerea alimentatiei mixte. Consecintele sugerii degetelor: protruzia incisivilor superiori, linguoversiunea incisivilor superiori, inocluzia sagitala, ocluzia deschisa anteriora, de regula asimetrica. Endalveolie (compresie de maxilar cand maxilarul este ingustat in plan transversal) insotita de ocluzie incrucisata sau devierea functionala a mandibulei. Efectele depind de durata, frecventa, intensitatea, numarul degetelor, pozitia degetelor, tiparul morfogenetic. Efectele sugerii au repercusiuni asupra functiilor respiratorii, pt ca compresiunea palatinala micsoareaza cavumul foselor nazale, asupra deglutitiei si fonatiei.
Sugerea buzelor se intalneste in anomaliile dentomaxilare cu inocluzie sagitala mare in care se interpune buza inferioara si atat in timpul deglutitiei, contactul stabilindu-se intre buze si limba, cat si ulterior prin obisnuinta apare sugerea buzei inferioare. Sugerea tetinei - in dentitia temporara folosirea permanenta a tetinei este asociata cu o ocluzie deschisa anterioara si in mica masura de ocluzie incrucisata posterioara. Efectul este trecator cand se suprima folosirea tetinei pana la trei ani, contactul incizal se restabileste, aparand o supraacoperire anterioara. Daca nu se suprima tetina pana la aceasta varsta, nu se mai dezvolta vertical zona anterioara. Ocluzia incrucisata se datoraza activitatii musculare a muschilor maseteri si lipsa suportului lingual asupra caninilor si a molarilor superiori pt ca limba se deplaseaza inapoi si in jos din cauza tetinei.

PROFILAXIA IN PRIMA COPILARIE - prima copilarie dureaza de la 0 la 3 ani. D p d v stomatologic aceasta perioada ridica o serie de probleme: profilaxia prenatala si nutritionala, alimentatia artificiala, introducerea precoce a alimentatiei mixte, aparitia primilor dinti temporari, instalarea obieciurilor vicioase, implinirea dentitiei temporare, care duce la stabilizarea rapoartelor de ocluzie, dezvoltarea normala a masticatiei si a fonatiei. Dupa Muller, a face profilaxie ortodontica inseamna a preveni toate tendintele negative de dezvoltare a aparatului dentomaxilar, indiferent de stadiul de maturatiei al dentitiei sau de varsta.
Prevenirea cauzelor locale consta in urmatoarele:
1. Suprimarea obstacolelor rinofaringiene in colaborare cu medicul orelist.
2. Tratamentul corect al cariei simple si complicate la dintii temporari (punctele de contact si pierderea precoce din zona de sprijin care duc la prabusirea ocluziei, dintii permanenti nu au spatiu suficient de eruptie, aparand incluziile dentare si supraocluzia).
3. Reeducarea functiilor alterate - reeducarea respiratiei orale, persistenta, dupa ablatia chirurgicala, a vegetatiilor adenoide, prin exercitii de respiratiei abdominala si toracica de 3 ori pe zi. Reeducarea deglutitiei si supravegherea masticatiei in masticatia unilaterala dezvoltarea longitudinala a maxilarelor va fi asimetrica. Cresterea anteroposterioara va corespunde hemimaxilarului din partea de lucru si hemimandibulei din partea de balans. Supravegherea dezvoltarii fonatiei prin reeducare neuromusculara in colaborare cu logopedul.
4. Suprimarea obiceiurilor vicioase (dormitul cu capul in hiperextensie si hiperflexie, sprijinira fetei pe pumn).
5. Supravegherea functiei musculare. Pozitia posturala a limbii influenteaza morfogeneza scheletala.

PREVENIREA CAUZELOR GENERALE - cuprinde 2 asecte - pre si post natala.
PROFILAXIA PRENATALA - are drept scop sa asigure o dezvoltare armonioasa intrauterina prin supravegherea gravidei si un regim igienico dietetic corespunzator. Se refera la aportul de substante nutritive, lipsa anumitor substante in organismul matern cum ar fi acidul folic, oxigenul, este urmata de un procentaj mai mare de anomalii. Se mai refera la rolul vitaminelor si sarurilor. Este vorba despre vitaminele din grupa B, mai ales B2 si B6, vitamina TP, C, a carei carenta duce la boala lui Muller Barlow la copii si scorbutul la adulti. La nivelul dintilor apare o atrofie a odontoblastilor formandu-se o dentina neregulata, in formele grave, formarea de dentina inceteaza si predentina se hipercalcifica. Eruptia dintilor este accelerata. Dintre vitaminele lipo solubile, Vitamina A este incriminata in etiopatogenia parodontopatiilor. Daca hipovitaminoza apare inainte de 5 ani, apar hipoplazii de smalt. Vitamina D este importanta in metabolismul fosfo-calcic, carenta ei ducand la rahitims la copii si osteomalacie la adulti. La copiii rahitici sunt foarte frecvente anomaliile dentomaxilare, deoarece asupra oaselor cu plasticitate crescuta actioneaza 2 categorii de factori etiologici, respiratia bucala si obiceiurile bucale. La rahitici exista o frecventa mare a distrofiilor dentare, care se manifesta sub forma de hipoplazii de smalt. Rahitismul accelereaza eruptia dentara si caria dentara. Dintre sarurile minerale important este calciul si fosforul. In caz de deficit de calciu si fosfor, se observa o ingrosare a stratului de predentina, se formeza o dentina interglobulara si apar incluzii pulpare. Osul alveolar prezinta o resorbtie excesiva. Excesul de fluor ataca smaltul dentar in formare, aparand fluoroza dentara. In cantitate optima este cel mai important mijloc de prevenire a cariei dentare. Tot aici trebuie sa discutam despre actiunea malformanta a numeroaselor medicamente, cum ar fi conterganul, doridenul, preparate pe baza de meclizina si unele antibiotice orale, cum ar fi tetraciclina, care determina colorarea dintilor in galben, si displazii dentare, consangvinitatea (frate - sora, mama - baiat, tata - fica) care produce anomalii dentomaxilare, displazia ectodermala hipohidrotica sau sindromul lui Christ-Siemens. Bazele ereditare pot fi influentate de factori endocrini si de mediu.

PROFILAXIA POSTNATALA - morfogeneza extrauterina este influentata de regimul igienico dietetic al copilului. Dezvoltarea scheletului facial este dependenta printre altele de factorii de nutritie si metabolic (carente si dismetabolism). Disendocriniile produc numeroase anomalii (nanismul hipofizar, hipotiroidismul, hipertiroidismul). Infectiile localizate la nivelul ATM provoaca anchiloza urmata de tulburari grave in evolutia ulterioara a scheletului facial. Hiperostoza corticala infantila descriza de Carffey si Silverman apare la copii sub 6 ani, lezand mandibula. Osteodistrofiile duc la aparitia dentomaxilare grave. Abuzul de medicamente, corticoizi, heparina duc la osteoporoze, distrofii dentare. In urma traumatismelor maxilare pot aparea asimetrii faciale si mandibulare.

PROFILAXIA LA TOATE VARSTELE - pe langa masurile enumerate pana acum, dupa depasirea varstei de copil mic trebuie avute in vedere inca instrumentele de suflat si profilaxia individuala, efectele instrumentelor de suflat asupra aparatului dentomaxilar au fost studiate de catre Perez de los Scoboz, care le-a sistematizat in felul urmator: instrumente categoria A (trompeta, modifica inclinatia incisivilor care se reduc usor, se palatinizeaza), categoria B (clarinet, produc vestibularizarea incisivilor superiori si lingualizarea incisivilor inferiori), categoria C (flaut, maresc inclinarea incisivilor inspre vestibular), categoria D (oboi si fagot, par a nu avea nici o influenta asupra aparatului dentomaxilar). Muzicienii trebuiesc sensibilizati asura riscurilor pentru a se prezenta periodic la control ortodontic si pentru a aplica unele masuri profilactice, cele mai simple fiind exercitiile musculare (miogimnastica)

PROFILAXIA INDIVIDUALA - vizeaza purtatorii de aparate ortodontice:
1. Profilaxia in cazul purtatorilor de aparate mobile si mobilizabile. La acesti copii placa bacteriana se depune si pe fata mucozala a aparatului ortodontic, inflamatiile gingivale sunt mai frecvente decat la purtatorii de aparate fixe. Tehnicile de igiena trebuie sa fie foarte riguroase, aplicand toate mijloacele de igiena, iar aparatele ortodontice, la randul lor trebuie spalate bine si tinute zilnic in solutie de clorhexidina.
2. Profilazia purtatorilor de aparate fixe. Inelele si bracket-urile favorizeaza depozitul de placa bacteriana. Igiena bucodentara trebuie sa fie riguroasa printr-un periaj corect cu periute interdentare si fir de matase, trebuiesc reduse glucidele, sucurile carbogazoase, trecerea de la alimente reci la calde si invers. Trebuiesc folosite in mod obligator ape de gura pe baza de clorhexidina, aplicata fluorizare locala si control periodic pentru ca problemele apar de obicei la locul de cimentare a bracket-urilor prin retentia alimentelor intre bracket si smaltul dentar.

PREVENTIE LP NO.5 - 17 NOV

RESPIRATIA BUCALA
Teorii asupra respiratiei bucale: sunt in legatura cu relatia dintre respiratia bucala si anomaliile dentomaxilare. Teoriile sunt grupate in 4 grupe:
A) teoriile care au aratat existenta unei legaturi intre respiratia bucala si morfologia faciala: respiratia bucala altereaza curentul de aer si presiunile din cavitatile nazale si bucale, provocand un dezechilubru in dezvoltarea acestor structuri; teoria excavatiei, propusa de Bloch si teoria diferentelor de presiune (arata ca palatul ogival la respiratorii bucali este consecinta diferentei de presiune intre cavitatile bulale si nazale; fluxul aerian bucal impinge palatul spre fosele nazale unde presiunea ar fi mai mica decat normal).
B) sustine ca respiratia bucala altereaza echilibrul muscular exercitat de limba, obraji si buze, asupra arcului maxilar. La respiratorul bucal, limba ia o pozitie mai joasa si avansata, arcada maxilara lipsita de presiunea si suportul lingual se ingusteaza, neputand contracara presiunea exercitata de buze si obraji: teoria compresiunii, propusa de Tomes si sprijinita de Angle si Moyers. O alta teorie e cea a lui Vig, si anume teoria activatoului invizibil.
C) sustine ca respiratia bucala e consecinta inflamatiilor cronice la nivelul nazofaringelui, care obstrueaza trecerea aerului prin narina. Avem teoria atrofiei prin lipsa de folosire al lui Norlung.
D) neaga orice relatie semnificativa intre morfologia faciala si modul de a respira. Cauzele cele mai frecvente ale obstructiei respiratiei nazale sunt: hipertrofia amigdaliana palatina, adenoidita, rinitele alergice, deviatia de sept, hipertrofia ideopatica a cornetelor, rinitele vasomotorii, polipii si procesele tumorale. Dupa Pascal, obstructia e datorata unei discrepante osteo-adenoidiene.
Caracteristicile anatomice ale hipoplaziei 1/3 mijlocii a fetei sunt:
- baza craniana anterioara mai scurta
- unghiul bazei craniului mai ascutit
- dezvoltarea sagitala redusa a narinei
- profil drept sau concav
- maxilar retrognat
- profunzimea redusa a nazofaringelui (4,2 mm)
- dezvoltarea verticala slaba
- orificiul narinar indreptat spre frunte
Tratamentele:
- indepartarea adenoidelor sau a altui obstacol daca exista
- marirea spatiului osos prin disjunctia maxilara

ORTODONTIA INTERCEPTIVA
Intelegem surpriderea unor forme incipiente sau usoare de anomalii dento-maxilare, prin depistari active si instituirea unor masuri prin care se previne instalarea unor mal-ocluzii sau se reduce tratamentul ortodontic la unele masuri simple. Rolul ortodontiei interceptive este de a elimina orice factor patogen si de a reduce la minumum consecincele nocive ale factorilor etiologici asupra dentitiei. Majoritatea tratamentelor interceptive se practica in dentitia temporara.
Situatiile care trebuie rezolvate in perioada dentitiei temporare:
- ocluziile incrucisate si ocluziile inverse frontale
- pierderea precoce a dintilor temporari
- persistenta dintilor temporari
- dintii in mal-pozitie
- toate obiceiurile care provoaca functii anormale sau perturba dezvoltarea
Situatii recomandabil sa fie rezolvate:
- ocluzii distalizate
- ocluzii deschise prin interpunerea limbii sau sugerea degetelor
Ortodontia interceptiva in prima copilarie se refera la suprimarea obiceiurilor vicioase, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea ocluziilor dechise distalizate, corectarea deglutitiei atipice si a comportamentului lingual anormal si tratamentul leziunilor traumatice ale dintilor temporari.
Mijloacele terapiei interceptive:
- aparatura de tip Soulet-Besonbes, care permite corectarea ocluziei inverse incepand cu varsta cu 18 luni
- aparatele mobile sau mobilizabile
- mentinatoarele de spatiu
- extractia dintilor temporari persistenti sau in mal-pozitii
- suprimarea obiceiurilor vicioase
- reeducarea functionala
- suprimarea obiceiurilor vicioase: daca survine in jurul varstei de 3 ani, este urmata de obicei de revenirea aparatului dentomaxilar la normal fara aplicarea vreunui aparat ortodontic.
- corectarea ocluziei inverse frontale
- folosirea aparaturii de tip Soulet-Besondes incepand cu 18 luni, permite remedierea ocluziilor inverse, care ar antrena prin persistenta lor dismorfoze grave
- corectarea ocluziilor distlaizate, cel mai bine se rezolva prin aplicarea scutului vestibular
- corectarea deglutitiei atipice si a comportamentului lingual anormal se face prin reeducare neuromusculara si utilizarea aparaturii simple care favorizeaza pozitionarea linguala si care suprima placerea de sugere a limbii.
- Traumatismele dintilor temporari, poti fi urmate de complicatii tardive grave
Concluzii: terapia interceptiva contribuie si la combaterea riscurilor patogene ale copilariei, care sunt:
- bolile infectioase
- tulburarile de nutritie
- tulburarile psihosomatice