PREVENTIA IN PARODONTOLOGIE
Afectiunile parodontale nu ocolesc nici varsta copilariei de aceea preocuparea specialistilor e pe deplin justificata. McCall a subliniat ca bazele tuturor bolilor parodontale ale adultului apar deja in copilarie. Ceea ce caracterizeaza boala parodontala e aceea ca nu exista germeni specifici si se asociaza peste 310 specii de microorganisme ale caror proportie se modifica fara incetare.
Gingivita – e o afectiune reversibila in totalitate cu conditia de a se efectua un detartraj ingrijit cu chiuretarea fetei interne a santului gingival si dezorganizarea riguroasa a placii bacteriene. In caz de hipertrofie gingivala e adesea necesara efectuarea gingivectomiei pt a creea conditii anatomice corespunzatoare practicarii igienei bucodentare de catre pacient. Gingivita incepe intotdeauna la nivelul gingiei marginale si niciodata la gingia aderenta. La examenul pacientului, obligatoriu trebuie verificat largimea benzii de gingie aderenta si calitatea tesutului. Un parodontiu gros, dens, lat asigura o protecie mai buna decat unul fin, lax si stramt. O gingie marginala mobila, prin absenta tesutului aderent poate favoria patrunderea placii bacteriene in santul gingival. Nu trebuie uitat faptul ca retractia gingivala e afectare parodontala.
Etiologia retractiilor gingivale este: periaj incorect, mal-pozitii dentare, unghiul format intre radacina si os, o leziune parodontala si curbura mezio-distala.
Parodontita – orice tratament parodontal care nu suprima pungile mai adanci de 5 mm sunt sortite esecului. Eliminarea tesutului patologic permite repararea insertiei epiteliale si redobandirea conditiilor de igiena. In cazul pungilor mici, fara a opera parodontiul, prin detartraje ingrijite si prelungite cu polisajul radacinilor se pot obtine rezultate favorabile.
Mentinerea rezultatelor – controlul placii supra-gingivale de catre pacient intra in cadrul preventiei. Eliminarea placii subgingivale de catre practician intra in activitati terapeutice. Detartrajele se vor face trimestrial cand pacientii vor fi controlati prin sondaj parodontal si examen radiologic daca este cazul. Turesky a aratat ca indepartarea zilnica a placii supra-gingivale duce la reducerea semnificativa a anaerobilor din zona sub-gingivala ceea ce subliniaza rolul pacientului. Rezultatele astfel obtinute depind de auto-controlul placii, auto-controlul tesuturilor gingivale, vizitele periodice in cabinete, detartrajul, polisajul radicular.
Pacienti cu risc – sunt cei cu imunitate deficitara, care explica susceptibilitatea, fragilitatea si recidivele. De aceea e necesara adaugarea antibioticelor in perioada de exacerbare.
Parodontopatia ca urmare a anomaliilor de ocluzie. Dupa opinia lui Schmuth, anomaliile de pozitie dentara si de ocluzie pot genera parodontopatii. In supra-ocluziile accentuate, incisivii inferiori ating mucoasa palatinala, aparand astfel probleme parodontale. Stall sustine insa ca nu exista relatie cauzala intre trauma ocluzala si inflamatia gingivala. Atunci cand se pune in discutie legatura intre parodontopatie si anomaliile ocluzale nu trebuie sa uitam ca boala parodontala se inscrie in patologia generala cu factori multiplii generali la originea ei, la care se adauga factorii locali care au rolul lor. Triada etiologica a lui Wesky e factorul constitutional, factorii metabolici generali, factorii locali. Ramfjord arata ca terapia ocluzala nu poate rezolva parodontopatia desi e inclusa in unele cazuri, si anume acolo unde exista indicatii functionale, obiectivele ei fiind obtinerea si mentinerea stabilitatii ocluzale si a unei functii optime. In ceea ce priveste parodontopatia, la pacienti cu despicaturi velo-palatine se considera ca e legata de malformatie in sine si nu de disarmoniile ocluzale existente.
Profilaxia parodontala prin tratament ortodontic – dupa Chateau terapia ortodontica e cea mai buna profilaxie parodontala deoarece poate duce la o perfectiune ocluzala, dar numai in cazul cand e insotita de igieniarea corecta a cavitatii bucale. Ortodontia actioneza in directia profilaxie parodontale prin stabilirea unor relatii intermaxilare normale, evitandu-se tulburarile functionale si prin indepartarea anomaliilor de pozitie indeosebi in cazul end-alveoliei (maxilar ingust). Dupa Chateau prifilaxia consta in anularea sau reducerea influentelor (infectiilor) datorate unor afectiuni generale, anularea sau reducerea influentelor traumatice directe asupra marginii gingivale, ameliorarea arhitecturii dentogingivale necorespunzatoare, anularea sau reducerea influentelor traumatice indirecte, datorita eforturilor ocluzale, evitarea echilibrelor false. Dupa Schmuth, prin mici masuri ortodontice se poate ameliora situatia parodontala, datorita reechilibrarii proceselor de resorbtie si neoformatie osoasa, dereglate de disarmoniile ocluzale. Tratamentul trebuie individualizat.
Parodontopatia ca urmare a tratamentului ortodontic – tratamentul ortodontic prezinta riscul perturbarii aparatului de sustinere a dintilor intensitatea fenomenelor depinzand de reactivitatea pacientului si predispozitia la parodontopatie. Aparatele ortodontice active fixe sunt mult mai periculoase ca cele functionale, unii autori recomandand utilizarea lor in cazurile in care anomalia dentomaxilara e mai grava decat eventualele leziuni parodontale previzibile. Munlemann arata ca si aparatele mobilizabile si mobile traumatizeaza tesuturile parodontale insa reversibil. Tratamentul ortodontic trebuie sa fie echilibrat, sa realizeze rapoarte ocluzale netraumatice iar arhitectura gingivo dentara rezultata sa asigure o autocuratire si curatire mecanica corespunzatoare.
Detartrajul – operatiunea prin care se indeparteaza depunerile calcare de pe dinti, supra si sub-gingival si se poate efectua manual sau cu ajutorul ultrasunetelor.
Alte mijloace de prevenire a cariei dentare – stim ca caria dentara e un proces patologic complex la producerea caruia contribuie o multitudine de factori. Termenul de pluri-cauzal semnifica actiunea concomitenta a mai multor factori cu aparitia unui fenomen. Pt a preveni caria dentara nu sunt suficiente mijloace izolate, doar cele complexe dand rezultate. Pe langa combaterea placii bacteriene, administrarea sau aplicare fluorului, prevenirea se mai face prin alimentatie, combaterea rahitismului, tratamentele precoce a anomaliilor dentomaxilare, si profilaxia locala. In ceea ce priveste alimentatia in aparitia cariei dentare e bine cunoscuta. Bauman a aratat ca inlocuirea alimentatiei bogate in fluor cu produse industriale duc la cresterea incidentei cariei. Populatiile care consuma alimente proteice si lipidice in exclusivitate (eschimosii, nativi americani) nu ai probleme cu caria dentara (frecventa de 19%). In ceea ce priveste glucidele, rolul lor e mult discutat, iar cercetarile efectuate de diversi autori, au subliniat urmatoarele: glucidele sunt retinute in cavitatea bucala mult timp dupa ingestie, saliva continad glucoza; glucidele sunt transformate rapid pe suprafata dintelul de catre microorganisme cu scaderea pH-ului; prin prezenta altor componenti ai alimentelor actiunea glucidelor poate fi atenuata, afectivitatea la carie e influentata de natura fizica a dulciurilor, zaharurile lipicioase fiin mai periculoase datorita aderarii. Natura chimica a glucidelor prezinta importanta pt ca polizaharidele sunt mai putin nocive decat dizaharidele. Activitatea fermentilor care participa la degradarea glucidelor difera la pacientii care prezinta carii fata de cei fara carii pt ca cei care au carii au mai multe micro organisme, igiena defectuoasa, etc.
Afectiunile parodontale nu ocolesc nici varsta copilariei de aceea preocuparea specialistilor e pe deplin justificata. McCall a subliniat ca bazele tuturor bolilor parodontale ale adultului apar deja in copilarie. Ceea ce caracterizeaza boala parodontala e aceea ca nu exista germeni specifici si se asociaza peste 310 specii de microorganisme ale caror proportie se modifica fara incetare.
Gingivita – e o afectiune reversibila in totalitate cu conditia de a se efectua un detartraj ingrijit cu chiuretarea fetei interne a santului gingival si dezorganizarea riguroasa a placii bacteriene. In caz de hipertrofie gingivala e adesea necesara efectuarea gingivectomiei pt a creea conditii anatomice corespunzatoare practicarii igienei bucodentare de catre pacient. Gingivita incepe intotdeauna la nivelul gingiei marginale si niciodata la gingia aderenta. La examenul pacientului, obligatoriu trebuie verificat largimea benzii de gingie aderenta si calitatea tesutului. Un parodontiu gros, dens, lat asigura o protecie mai buna decat unul fin, lax si stramt. O gingie marginala mobila, prin absenta tesutului aderent poate favoria patrunderea placii bacteriene in santul gingival. Nu trebuie uitat faptul ca retractia gingivala e afectare parodontala.
Etiologia retractiilor gingivale este: periaj incorect, mal-pozitii dentare, unghiul format intre radacina si os, o leziune parodontala si curbura mezio-distala.
Parodontita – orice tratament parodontal care nu suprima pungile mai adanci de 5 mm sunt sortite esecului. Eliminarea tesutului patologic permite repararea insertiei epiteliale si redobandirea conditiilor de igiena. In cazul pungilor mici, fara a opera parodontiul, prin detartraje ingrijite si prelungite cu polisajul radacinilor se pot obtine rezultate favorabile.
Mentinerea rezultatelor – controlul placii supra-gingivale de catre pacient intra in cadrul preventiei. Eliminarea placii subgingivale de catre practician intra in activitati terapeutice. Detartrajele se vor face trimestrial cand pacientii vor fi controlati prin sondaj parodontal si examen radiologic daca este cazul. Turesky a aratat ca indepartarea zilnica a placii supra-gingivale duce la reducerea semnificativa a anaerobilor din zona sub-gingivala ceea ce subliniaza rolul pacientului. Rezultatele astfel obtinute depind de auto-controlul placii, auto-controlul tesuturilor gingivale, vizitele periodice in cabinete, detartrajul, polisajul radicular.
Pacienti cu risc – sunt cei cu imunitate deficitara, care explica susceptibilitatea, fragilitatea si recidivele. De aceea e necesara adaugarea antibioticelor in perioada de exacerbare.
Parodontopatia ca urmare a anomaliilor de ocluzie. Dupa opinia lui Schmuth, anomaliile de pozitie dentara si de ocluzie pot genera parodontopatii. In supra-ocluziile accentuate, incisivii inferiori ating mucoasa palatinala, aparand astfel probleme parodontale. Stall sustine insa ca nu exista relatie cauzala intre trauma ocluzala si inflamatia gingivala. Atunci cand se pune in discutie legatura intre parodontopatie si anomaliile ocluzale nu trebuie sa uitam ca boala parodontala se inscrie in patologia generala cu factori multiplii generali la originea ei, la care se adauga factorii locali care au rolul lor. Triada etiologica a lui Wesky e factorul constitutional, factorii metabolici generali, factorii locali. Ramfjord arata ca terapia ocluzala nu poate rezolva parodontopatia desi e inclusa in unele cazuri, si anume acolo unde exista indicatii functionale, obiectivele ei fiind obtinerea si mentinerea stabilitatii ocluzale si a unei functii optime. In ceea ce priveste parodontopatia, la pacienti cu despicaturi velo-palatine se considera ca e legata de malformatie in sine si nu de disarmoniile ocluzale existente.
Profilaxia parodontala prin tratament ortodontic – dupa Chateau terapia ortodontica e cea mai buna profilaxie parodontala deoarece poate duce la o perfectiune ocluzala, dar numai in cazul cand e insotita de igieniarea corecta a cavitatii bucale. Ortodontia actioneza in directia profilaxie parodontale prin stabilirea unor relatii intermaxilare normale, evitandu-se tulburarile functionale si prin indepartarea anomaliilor de pozitie indeosebi in cazul end-alveoliei (maxilar ingust). Dupa Chateau prifilaxia consta in anularea sau reducerea influentelor (infectiilor) datorate unor afectiuni generale, anularea sau reducerea influentelor traumatice directe asupra marginii gingivale, ameliorarea arhitecturii dentogingivale necorespunzatoare, anularea sau reducerea influentelor traumatice indirecte, datorita eforturilor ocluzale, evitarea echilibrelor false. Dupa Schmuth, prin mici masuri ortodontice se poate ameliora situatia parodontala, datorita reechilibrarii proceselor de resorbtie si neoformatie osoasa, dereglate de disarmoniile ocluzale. Tratamentul trebuie individualizat.
Parodontopatia ca urmare a tratamentului ortodontic – tratamentul ortodontic prezinta riscul perturbarii aparatului de sustinere a dintilor intensitatea fenomenelor depinzand de reactivitatea pacientului si predispozitia la parodontopatie. Aparatele ortodontice active fixe sunt mult mai periculoase ca cele functionale, unii autori recomandand utilizarea lor in cazurile in care anomalia dentomaxilara e mai grava decat eventualele leziuni parodontale previzibile. Munlemann arata ca si aparatele mobilizabile si mobile traumatizeaza tesuturile parodontale insa reversibil. Tratamentul ortodontic trebuie sa fie echilibrat, sa realizeze rapoarte ocluzale netraumatice iar arhitectura gingivo dentara rezultata sa asigure o autocuratire si curatire mecanica corespunzatoare.
Detartrajul – operatiunea prin care se indeparteaza depunerile calcare de pe dinti, supra si sub-gingival si se poate efectua manual sau cu ajutorul ultrasunetelor.
Alte mijloace de prevenire a cariei dentare – stim ca caria dentara e un proces patologic complex la producerea caruia contribuie o multitudine de factori. Termenul de pluri-cauzal semnifica actiunea concomitenta a mai multor factori cu aparitia unui fenomen. Pt a preveni caria dentara nu sunt suficiente mijloace izolate, doar cele complexe dand rezultate. Pe langa combaterea placii bacteriene, administrarea sau aplicare fluorului, prevenirea se mai face prin alimentatie, combaterea rahitismului, tratamentele precoce a anomaliilor dentomaxilare, si profilaxia locala. In ceea ce priveste alimentatia in aparitia cariei dentare e bine cunoscuta. Bauman a aratat ca inlocuirea alimentatiei bogate in fluor cu produse industriale duc la cresterea incidentei cariei. Populatiile care consuma alimente proteice si lipidice in exclusivitate (eschimosii, nativi americani) nu ai probleme cu caria dentara (frecventa de 19%). In ceea ce priveste glucidele, rolul lor e mult discutat, iar cercetarile efectuate de diversi autori, au subliniat urmatoarele: glucidele sunt retinute in cavitatea bucala mult timp dupa ingestie, saliva continad glucoza; glucidele sunt transformate rapid pe suprafata dintelul de catre microorganisme cu scaderea pH-ului; prin prezenta altor componenti ai alimentelor actiunea glucidelor poate fi atenuata, afectivitatea la carie e influentata de natura fizica a dulciurilor, zaharurile lipicioase fiin mai periculoase datorita aderarii. Natura chimica a glucidelor prezinta importanta pt ca polizaharidele sunt mai putin nocive decat dizaharidele. Activitatea fermentilor care participa la degradarea glucidelor difera la pacientii care prezinta carii fata de cei fara carii pt ca cei care au carii au mai multe micro organisme, igiena defectuoasa, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu