ANESTEZIE CURS 7 - 20 nov

Calea exobucala
Este indicata in caz de leziuni endobucale care impiedica anestezia pe cale endobucala.
Tehnica. Se dezinfecteaza tegumentul cu iod si alcool. Se repereaza marginea inferioara a orbitei cu indexul iar glubul ocular sa ruleze pe unghie. Locul de intepatura se afla pe o linie orizontala mai aproape de unghiul intern al nasului, in santul nazo genian si la 0,5 cm in afara lui. Se procedeaza in continuare ca si la cea pe cale endobucala. Accidente si complicatii: inteparea glubului ocular, formarea de hematom, ruperea varfului acului, inteparea nervului (nevrite).
Anestezia plexala (anestezia nervilor dentari supero-mijlocii): zonele anesteziate sunt PM1 si 2, radacina mezio-vestibulara a M1, tesuturile periodontale care acopera acesti dinti, tesuturile moi vestibulare, mucoasa sinusului si planseului la nivelul peretelui extern.
Indicatii: cand anestezia nervului suborbitar si anestezia nervului posterior nu dau anestezia premolarilor sau cand se fac interventii care implica numai PM superiori.
Alternative: anestezia nervului suborbitar pt PM1, anestezia tronculara bazala a nervului maxilar
Repere anestezice: fundul de sant vestibular superior, PM2; locul intepaturii: in fundul de sant vestibular superior, deasupra apexului PM2 iar directia acului este oblic fata de os cu bizoul paralel cu osul. Profunzimea: se lasa cantitatea de anestezic supra periostal, in dreptul si deasupra apexului PM2. Simptome si semne ale pacientului: anestezia partiala a buzei superioare spre comisura, anestezia in teritoriul PM1 si 2 si in dreptul radacinii MV a M1.
Anestezia tronculara periferica a nervilor dentar supero-posteriori: e foarte frecvent folosita in practica.
Zonele anesteziate: M1, 2, 3 superior, cu exceptia radacinii MV a M1; osul alveolar si periostul care acopera molarii, mucoasa vestibulara, peretele lateral, periostul si sinusul maxilar corespunzator. Indicatii: in terapia osoasa si dentara, cand nu e eficenta anestezia plexala sau cand este contraindicata.
Contraindicatii: cand riscul hemoragic este mare, la hemofilici (se recomanda plexala sau intra lgamentara)
Avantaje: este o anestezie atraumatica, suprima un numar mare de intepaturi pt anstezia plexala, reduce cantitatea de solutie anestezica si are eficienta maxima.
Dezavantaje: prezinta cel mai mare risc de a produce hematomul, rezulta atunci cand aspiratia pozitiva e frecventa. Mai este necesara inca o intepatura pt radacina MV a M1 superior. Alternativa: anestezia bazala sau tronculara.
La tuberozitate, nervii se gasesc la diferite nivele, mai superior la adulti.
Repere pe cale endo bocala: osoase - cresta zigomato-alveolara, la 1 cm de marginea crestei alveolar; reperele partilor moi, fornixul supeiror si mucoasa mobila, repere dentare M1 la adult si M2 la copil
Repere pe cale exobucala:
1. malarul si marginea lui inferioara.
2. muschiul maseter, marginea inferioara.
3. Creasta zigomato-alveolara
Tehnica pe cale edobucala: cea mai des folosita, se folosesc ace mici, gura este intredeschisa (!!coronoida!!) se paote face anestezia topica inainte, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool, si se repereaza creasta zigomato-alveolara cu degetul, locul de intepatura este la nivelul mucoasei mobile, in fornixul vestibular superior, in dreptul radacinii MV al M2 sup la 1 cm de creasta alveolara si inapoi crestei zigomato-alveolara. Acul de jos in sus, dinainte inapoi si dinafara inauntru. Acul trebuie sa pastreze in permanenta contact cu osul si se avanseaza incet in cele 3 directii. Injectarea se poate face in 2 feluri:
A) in prealabil se aspira, dupa ce sa patruns la nivelul tuberozitatii, iar daca aspiratiea e negativa se face injectare progresiva si continua incepand de la 1 cm pana la 3 cm profunzime pana cand acul pierde contactul cu tuberoziatea pt a prinde toate fibrele nervoase.
B) fiind la nivelul tuberozitatii se aspira se lasa anestezic, apoi se avanseaza in profunzime in contact cu tuberozitatea se aspira din nou si se depune iar anestezic. Cand se pierde contactul cu tuberozitatea nu se mai depune anestezic. La adulti se face la o profunzime de 16 mm iar la copii sau cei cu craniu mai mic se face la o profunzime de 10-14 mm.

ANESTEZIE CURS 6 - 13 nov

Anesteziile tronculare la maxilar.
Anestezia regionala tronculara este o anestezie de conductie. Solutia anestezica actioneaza pe traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau iesire a trunchiurilor nervoase, intrerupand conductibilitatea si propagarea sensibilitatii dureroase:
1. Daca solutia anestezica e introdusa in ganglionul Gasser se produce anestezia lui si a tuturor ramurilor nervului trigemen.
2. Daca solutia anestezica e depusa la baza craniului (la gaura rotunda mare) ea actioneaza asupra nervului maxilar.
3. Daca solutia anestezica e depusa la baza gauri ovale, actioneaza asupra nervului mandibular si a maxilarului superior si a tuturor ramurilor lui.
4. Daca solutia asestezica e depusa la orificiile unde intra nervii dentari supero posteriori sau nervul dentar inferior, sau pe unde ies nervii suborbitari si supraorbitari, naso- palatin, palatin mare, mentonier si incisiv. Daca se depune la nervul lingual, bucal, maseter sau maseterinul, care se desprin din trunchiul principal mandibular, anestezia se numeste tronculara periferica.
Anestezia tronculara periferica a nervului supraorbitar (ramura terminala a nervului oftalmic), ca zone de anestezie sunt cuprinse tegumentul pleoapei superioare, tegumentul unghiului intern al orbitei, tegumentul regiuni frontale pana la vertex, osul frontal cu musoasa sinusului frontal, tegumentul radacinii nasului si a dorsului nasului, tegumentul varfului si aripilor nazale, lobulul nazal, sacul lacrimal si segmentul medial al pleoapelor. Indicatii: pt alcolizari in nevralgia de trigemen, in interventia din chirurgia maxilo-faciala, pt regiunile invecinate nervului supraorbitar, pt plasti sau interventie pe sinusul frontal. Ca si dezavantaje: posibilitatea intepari glubului ocular, dificultati in reperarea orificiului.
REPERELE GAURI SUPRAORBITARA (osoasa) pe arcada sprancenoasa, la 2-3 mm deasupra marginii osoase, la 1 cm lateral de unghiul intern al orbitei, pe aceeasi verticala cu gaura suborbitara si mentoniera. Tehnica: se dezinfecteaza tegumentul cu iod, alcool, dupa care se trece la intepatura, acul patrunde la cativa mm deasupra arcadei sprancenoase, in 1/3 interna a arcadei sprancenoase, medial cu orificiul supraorbitar. Directia acului si profunzimea, usor in jos, inafara si inapoi. Imediat dupa ce se inteapa se cade pe os, in scobitura supraorbitara si fara sa se patrunda in orificiul supraorbitar dar pastrand contact cu osul, aici se va depune anestezicul. Pt anestezia ambeor ramuri ale nervului oftalmic, locul de intepatura e intersprancenos. Directia acului va fi impins intr-o parte si alta, subcontinent, de-a lungul unei linii care trece prin regiunea sprancenoasa.

Anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar: ramura terminala a nervului maxilar superior, pe traiectul sau prin canal da ramuri colaterale cum sunt nervii dentari superomijlocii (pt regiunea premolarilor) si mai da si regiunea nervilor dentari supero anteriori (pt regiunea frontala maxilara) dupa care iese prin gaura suborbitara unde da ramuri terminale (asa numitul buchet suborbitar) labiale superioasre, nazale, palpebrale). Nervul este abordat la nivelul canalului suborbitar pt ramurile sale terminale, in afara canalului. Ca teritoriu de anestezie produce anestezie osoasa, ligamentara, parodontala, pulpara, si a tesuturilor moi vestibulare de la nivelul incisivilor centrali pana la premolari cu exceptia fibromucoasei palatine. Alte denumiri ale anesteziei: anestezia nervilor dentari sau alveolari antero superiori. Ca nervi anesteziati sunt nervii dentari antero superiori, partiali sunt nervii dentari supero mijlocii, ramurile nervoase sinusale si ramurile terminale ale nervului suborbitar. Zone anesteziate: dintii incisivi si caninul, partial premolarii 50% din cazuri, osul, parodontiul si mucoasa vestibulara, pleoapa inferioara si fata latero nazala, jumatatea buzei superioare, peretele osos antero sinusal si mucoasa corespunzatoare a sinusului. Ca si indicatii: e folosita in procedurile stomatologice si in chirurgia maxilo, atunci cand anestezia plexala e insuficienta sau cand anestezia nu se pot face din motive patologice.

!!!!!caracteristica anesteziei plexale: cantitatea de anestezic se lasa deasupra periostului!!!!!

Avantajele: este o anestezie sigura, reduce volumul solutiei injectate, reduce numarul de intepaturi, tehninica este simpla, atat exo cat si endo.
Repere gaurii suborbitare: osoase, dentare, de parti moi si mixte. Reperele osoase: marginea inferioara a orbitei, la 6 - 10 mm sub marginea inferioara a orbitei. La unirea 1/3 interne cu cele 2/3 externe. Pe linia verticala care trece prin mijlocul marginii inferioare a orbitei. Pe linia verticala care uneste gaura supraorbitara, suborbitara cu gaura mentoniera. Pe linia verticala care trece prin sutura maxilo malara. Repere dentare - pe verticala care trece prin axul PM2 superior, sau intre primul si al doile premolar. Cam la 2,5 cm deasupra apexului PM2 superior. Reperele partilor moi: la 0,5 cm inauntrul liniei verticale, mediopupilare, cand pacientul priveste inainte. Pe verticala care trece prin marginea interna a corneei. Pe vertiala care trece prin comisura bucala. Repere mixte: la intersectia verticalei care trece prin cele 3 orificii cu linia oblica ce porneste de la marginea gingivala intre IC si IL omolateral si care merge la aproximativ 4 mm deasupra partii interne a suturii fronto malare. Repere pt situatia in cazul in care se face pe calea exobocala: reperele gaurii suborbitare, aripa nazala, santul nazogenian, marginea inferioara a orbitei. Pe cale endobucala: repere la gaurii suborbitare, fornixul vestibular superior, caninul, marginea inferioara a orbitei si fosa si bosa canina.
Tehnica pt calea endobucala: cea mai frecvent folosita, sunt folosite ace de mici dimensiuni, gura trebuie sa fie intredeschisa, se ridica buza pt a mentine fornixul vestibular intins, inainte, se poate aplica o anestezie topica, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool, se repereaza marginea inferioara a orbitei cu indexul si gaura suborbitara cu policele.

PREVENTIE CURS 7 - 24 nov

PREVENIREA URMARILOR PIERDERILOR DENTARE PRECOCE
Mentinerea spatiului de sprijin canin molari temporari este esentiala pt eruptia normala a dintilor permanenti. Reducerea sau pierderea spatiului poate fi consecinta pierderii precoce a dintilor temporari, fortei meziale de eruptie a dintilor posteriori, deplasarii distale a dintilor mandibulari anteriori, anchiloza dento-osoasa, absenta congenitala a unor dinti.
PIERDEREA PRECOCE A DINTILOR TEMPORARI:
ETIOPATOGENIE:
Cauze generale: hipodezvoltarea tuberozitatii maxilarului superior, cu o pozitie inalta a mugurului molarului de 6 ani, fata sa ocluzala fiind orientata posterior. Cautand sa se redreseze, face presiuni asupra radacinii celui de-al doilea molar temporar, ceea ce are ca rezultat rizaliza mai rapida, cu pierderea sa si eruptia meziala a molarului de 6 ani. Tuberozitatea este normal dezvoltata, dar exista o dezvoltare precoce a molarului de 12 ani permanent si a molarului de minte. Acestia exercita presiuni asupra primului molar permanent, mezializandu-l, determinand astfel rizaliza molarului 2 temporar.
Clinic: efectele asupra arcadei dentare sunt: deplasarea anterioara a dintilor posteriori, deplasarea dintilor anteriori spre spatiul creat, cu devierea liniei mediane. Efectele asupra rapoartelor interincisive: cand relatiile bazale sunt normale, maxilarele bine dezvoltate si fortele musculare in limite fiziologice, efectele sunt minime. In anomaliile de clasa I si clasa II/1 Angle, in care buza inferioara ramane sub incisivii superiori, pierderile dentare precoce la arcada inferioara duc la accentuarea supraocluziei si a inocluziei sagitale. In anomaliile clasa II/2 Angle se produce o accentuare a supra ocluziei. Pierderile precoce la arcada superioara are efecte reduse. In cazul anomaliilor de clasa III cu ocluzie cap la cap, pierderile precoce la arcada superioara duce la inversarea ocluziei frontale. Pierderile precoce la arcada inferioara au efect redus. In cazurile cu inghesuire frontala usoara, frontalii inferiori se lingualizeaza, si astfel se mentine supra-acoperirea daca arcada superioara este integra. Daca se pierd dintii pe ambele arcade, este favorizata ocluzia inversa. Pierderile dentare precoce la maxilar sunt mai grave ca la mandibula din cauza tendintei mai accentuate la mezializare. Prezinta importanta daca pierderea dintilor temporari este inaintea eruptiei sau dupa a molarului de 6 ani, deoarece angrenajul acestora impiedica deplasarile. Pierderile intre 7 si 8 ani sunt mai grave decat cele care se produc mai tarziu.
PIERDEREA PRECOCE A MOLARULUI 3 TEMPORAR
Daca molarul 2 temporar este extras inaintea eruptiei molarului de 6 ani, acesta va erupe mezial, iar PM2 nu va mai avea loc pe arcada. Daca se extrage molarul 2 temporar dupa eruptia primului molar permanent, aceasta se va rota mezial la arcada superioara si se va bascula mezial si lingual la arcada inferioara.
PIERDEREA PRECOCE A PRIMULUI MOLAR TEMPORAR - este urmata de mezializarea molarului 2 temporar si a primului molar permanent. Dintii anteriori se distalizeaza. La arcada superioara, caninul va erupe ectopic, iar la arcada inferioara va erupe ectopic ori caninul ori primul molar permanent.
PIERDEREA PRECOCE A M1 SI M2 TEMPORAR - este urmata de mezializarea molarului de 6 ani si distalizarea dintilor frontali.
PIERDEREA PRECOCE A CANINULUI TEMPORAR - este urmata de distalizarea IL temporar cu excluderea in final a caninului permanent
PIERDEREA PRECOCE A INCISIVILOR TEMPORARI - aceste pierderi au efecte reduse asupra dintilor permanenti. Profilactic, pt a evita toate aceste modificari, este obligtoriu tratamentul corect al cariilor, prin obturatii morfofunctionare. Daca totusi suntem obligati sa extragem din zona de sprijin obligatoriu se aplica mentinatoare de spatiu. Mentinatoarele de spatiu trebuie sa intruneasca anumite calitati: sa mentina spatiu suficient de larg pt dintele permanent de inlocuire. Sa nu interfereze cu procesele de crestere, sa previna extruzia antagonistilor, sa asigure functia in cazul in care permanentul nu va erupe in decurs de 6 luni, sa fie fizionomica in cazul dintilor frontali. Contraindicatiile mentinatoarelor de spatiu: cand exista spatiu suficient pt eruptia permanentului, cand spatiul in urma pierderii precoce a dintilor temporari este in exces fata de spatiul necesar dintilor permanenti; cand exista discrepante mari care necesita tratament cu aparate ortodontice sau extractii. In caz de anodontie, cand dorim inchiderea spatiului. Deci mentinatoarele de spatiu in zona de sprijin constituie unul din factorii de baza pt eruptia dintilor permanenti de inlocuire. Pe baza necesitatii de spatiu, acolo unde deficitul de spatiu depaseste 4 mm, imediat se va aplica mentinator de spatiu. Felul mentinatorului va fi ales in functie de cazul clinic. In principiu este de preferat aplicarea mentinatoarelor fixe deoarece ele ofera certitudinea eficientei prin faptul ca nu se pot indeparta de catre pacient.
MENTINATOARE DE SPATIU FIXE
- pentru M2 temporar se poate aplica doua coroane pe caninul si primul molar temporar, cu extensia distala a carui fata ocluzala este modelata in functie de antagonisti iar fata distala in functie de fata meziala a primului molar permanent.
- pentru M1 temporar se poate aplica o coroana pe M2 temporar care mezial are un tunel, o coroana pe caninul temporar cu o extensie distala ce se termina printr-un stift care patrunde in tunelul d epe coroana M2 temporar. Se mai pot aplica inele ortodontice cu o bara turnata cu un pinten la nivelul caninului temporar, inel sau coroana ortodontica cu extensie de sarma.
In cazul pierderii dintilor frontali, cand situatia impune, se vor aplica mentinatoare de spatiu mobilizabile prevazute cu flame pentru a permite cresterea osoasa in aceasta regiune. In ceea ce priveste slefuirea dintilor temporari pt coroane, se slefuiesc numai bombeurile maxime, stiind ca pulpa acestor dinti este foarte mare
MENTINATOARE DE SPATIU MOBILIZABILE - prezinta riscul de a nu fi purtate de catre pacient si sunt voluminoase. Crosetele se aplica pe molarii permanenti sau temporari iar cand este necesar si pe canin. Ele pot fi plasate distal pe dintii anteriori sau mezial sau circular pe molarii posteriori. Contactele ocluzale trebuiesc intotdeauna asigurate la nivelul primului molar permanent. Retentiile crosetelor in placa trebuie sa fie in functie de eventualele modificari din timpul eruptiei molarilor permanenti. Stabilitatea placii este asigurata de acoperirea vestibulara a crestelor laterale.

SIGILAREA SANTURILOR SI FOSETELOR OCLUZALE
Este inclusa de OMS printre cele 4 metode de prevenire a cariei dentare pe langa igiena bucodentara, fluorizarea locala si generala si igiena alimentatiei. Sigilarea contribuie prin blocarea mecanica la cresterea rezistentei structurilor dure dentare la atacul cariogen. Chiar daca se uzeaza in timp, sigilantii ofera o protectie esentiala in perioada in care exista risc de carie. Metoda a fost sugerata de Wilson in 1895, dar s-a impus in practica medicala dupa 1967, cand Ceuto si Buoncuore au prezentat rezultatele aplicarii clinice a ciano-acrilatului peste suprafetele ocluzale gravate acid. In ceea ce priveste morfologia santurilor ele sunt de 2 feluri. Santuri largi in “V” putin adanci si santuri in forma literei “Y”, adanci, inguste, mediu propice pentru dezvoltarea proceselor carioase. Cu cat creste inclinarea cuspdiana, cu atat creste si frecventa cariilor. In ceea ce priveste mecanismul de producere a cariilor, in prezent se stie ca debutul se produce la nivelul marginii santului prin 2 leziuni bilaterale independente, afectand santul pantelor cuspidiene opuse. Procesul carios urmareste structura prismatica, extinandu-se ca in final cele doua leziuni sa se intalneasca la baza santului. In ceea ce priveste preocuparile pentru prevenirea cariei in santuri si fosete, acestea au existat din cele mai vechi timpuri, au fost semnalate la azteci si la populatia din Indo-China. Se lacuiau dintii in 3 etape: curatirea prealabila, urmata de consumul unui aliment acid; aplicarea timp de 3 zile a unei substante secretate de glandele unei insecte asemanator unor rasini care colora dintele in rosu; aplicara timp de 6 zile de tanin si saruri ferice, care colorau dintele in negru. In 1885, Wilson a propus umplerea santurilor si fosetelor cu ciment, aceasta necesita aplicari repetate. Mai tarziu, in 1923 s-a descris tehnica odontomiei profilactice care consta in pregatirea mecanica a tuturor santurilor si fosetelor dintilor nou erupti pregatind niste cavitati superficiale si obturarea lor cu amalgam de argint.

PREVENTIE LP No.6 - 24 NOV

DEGLUTITIA INFANTILA
Se refera la musculatura faringelui, esofagului si cardiei. Este impartita in 3 etape: etapa orala, sau voluntara, faringiana sau reflexa si etapa esofagiana.
Deglutitia este de doua feluri: deglutitie normala sau somatica si deglutitie anormala sau viscerala. Deglutita anormala este normala in primele luni de viata, cand sugarul interpune limba intre procesele alveolare si actul sugerii.
DEGLUTITIA NORMALA - are trei etape
ETAPA ORALA - are trei pasi:
1. Limba este in pozitie de repaos cu varful in contact cu incisivii inferiori; mandibula in pozitie de repaos; tractul repirator este deschis prin fosele nazale
2. Dintii intra in contact ocluzal si bolul alimentar este sustinut pe dosul limbii; varful limbii intra in contact cu marginea alveolara superioara; dosul limbii ia o forma concava; lateral marginile limbii sunt pe dintii posteriori si pe marginea gingivala; partea posterioara a limbii se ridica pt a intalni palatul moale si aceasta este valvula palatino-linguala
3. Bolul alimentar e impins inapoi printr-o miscare posterioara a limbii
ETAPA FARINGIANA - prin actiune reflexa. Aici intra in actiune limba, palatul moale si faringele; palatul moale se ridica si inchide comunicarea cu nazofaringele si cu fosele nazale in acest timp bolul alimentar ajunge in istmul glotic; dosul limbii coboara pt ca bolul sa cada in faringele bucal de unde va ajunge in hipofaringe. Laringele se ridica spre baza limbii; corzile vocale se apropie; bolul alimentar este astfel impiedicat sa ajunga in laringe; prin actiunea reflexa este continuata trecerea bolului spre esofag;
ETAPA ESOFAGIANA - deglutitia normala impune urmatoarele:
- oprirea respiratiei
- contactul buzelor
- ridicarea valului palatin
- unda peristaldica a limbii
- contractii maseterine si temporale
- contact ocluzal in RC
- miscare ascendenta a hioidului
- coborarea epiglotei
- inchiderea glotei traheale
- deschiderea sfincterului esofagian
- unda peristaldica oro-faringiana
- coborarea bolului alimentar
- unda peristaltic esofagiana cu inchiderea oroficiului esofagian dupa trecerea bolului
MATURIZAREA DEGLUTITIEI
Faza orala a deglutitie la sugar:
- alimentele sunt lichide si deglutitia se produce prin sugerea acestora
- maxilarele se separa
- limba se interpune intre procesele alveolare
- mandibula se fixeaza fiind proiectata anterior
- miscarea de deglutitie e controlata de contactul buzelor, a limbii si de musculatura periorala
Odata cu eruptia dentara, se produce o schimbare la faza orala a deglutitiei:
- aparitia alimentatiei solide sau semi-solide
- pozitia capului e stabila
- limba creste mai putin, fata de structurile care o adapostesc
Maturizarea este dobandita odata cu eruptia primilor molari permanenti. Deglutitia infantila nu poate fi considerata patologica numai dupa 8-10 ani.
DEGLUTITIA ANORMALA - varful limbii se interpune intre incisivi iar marginile laterale intre premolari si molari. Deglutitia este de doua feluri: totala si partiala

ANESTEZIE CURS 5 - 6 NOV

ALEGEREA ANESTEZICULUI LOCAL
Se tine seama de:
1. faptul ca trebuie sa avem sub control durerea pe o durata mare
2. Durerea post operatorie (anesezicele cu durata de aciune scurta se utilizeaza in interventiile stomatologice si chirurgicale netraumatice dar si in traumatismele minore. Daca durerea e moderata sau mare, se vor da amestecuri (bupivacaina sau priolocaina cu adrenalina).
Contraindicatiile generale relative si absolute ale anestezicelor locale.
Amidele sunt preferate fata de esteri. Esterii se dau cand amidele sunt ineficiente. Doza de anestezic local vaziaza dependent de zona de anestezie prevazuta, de tehinica de anestezie corespunzatoare zonei, de concentratia anestezicului local, de vascularizatia tesutului, de toleranta individuala, pacient sanatos sau cutare organice.
Substante anestezice locale pt aplicatii topice au ca indicatii: 1. Inainea administrari anestezicului local, crioanestezice sau prin injectii endobucale. 2 pt interventiile chirurgicale in cavitatea bucala mai ales la copii
Anestezicele locale topice, au efect numai la suprafata tesutului (mucoasa bucala), nu penetreaza tegumentul intact, penetreaza toate mucoasele, se prezinta sub 7 forme: gel, lichid, pomada, spray, pulbere, aerosoli si pasta.
Benzocaina - este un ester, e o pulbere alb cristalna putin solubila in apa, toxicitate prin supradozaj putin studiata, timp de inductie rapid, poate da reactii alergice locale, are absorbtie insuficienta, se foloseste numai ca agent topic sub forma de pomada 5 sau 10%. Se utilizeaza sub mai multe forme: 1. Cetacaina (lichid sau gel). 2. Gingicaina (lichid sau gel). 3 Huricaina (gel lichid sau spray). 4. Butacaina sulfat inlocuieste adrenalina in anestezia topica, se foloseste in sfera ORL (nas, gat, urechi) dar si in sfera oftalmologica, are putere de 2 ori mai mare ca si cocaina, toxicitate de 2-3 ori mai mare decat cocaina, nu este bun pt injectare, se gaseste sub forma de unguent (butindental) doza maxima este de 5ml solutie 4% este egal cu 200miligrame.
Cocaina - cel mai vechi anestezic local, alcaloid vegetal, are toxicitate mare si actiune asupra terminatiilor nervoase ce duce la abolirea senzaitiilor de rece si cald, sensibilitatea algica, senzatiilor de gust si miros. Se foloseste numai ca anestezic de contact, timp de inductie rapid. Durata anestziei e mai mare de 2 ore. Este un vaso constrictor puternic. Absorbtie rapida, metabolizata in ficat, se elimina prin urina, are actiune pirogena (febra), suprima oboseala prin efect central, da dependenta, caracterizata prin semne de dependenta psihica, halucinatii, senzatii de groaza, convulsii, tulburari respiratorii si digestive, delir, tulburari somatice, scadere in greutate, paloare si transpiratii reci. In intoxicatia acuta cu cocaina apar tulburari grave urmata de depresiunea SNC, cardio vascular, respirator, in final ducand la moarte prin oprirea respiratiei datorita toxicitatii miocardice si a paraliziei centrilor respiratori.
Contraindicatii: in atero scleroza, bronhospasm cronic, in anemii, cardio patii, hemoragii severe si la copii sub 10 ani. Indicatii si osologie: se prezinta sub solutie de 2 sau 10%; solutiile de cocaina sa nu depaseasca pt ca absorbtie e rapida, se utilizeaza strict numai ca anestezie de contact. Doza maxima pe sedinta: 10 picaturi solutie 10% (30 miligrame) doza mortala la om: 1-1,2 miligrame
Lidocaina - baza (putin solubila in apa, concentatie de 5%, indicatii pt tesuturile ulcerate si pe mucoase) si hidroclorid (solubila in apa, concentratie de 2%, e mai toxica decat lidocaina baza, doza maxima e de 200 miligrame, ca forme de prezentare altracaina sub forma de unguent 5%, lidocaida gel 2% si 5%, lidocaina lichid 2, 4, 5%, spray 10% , silocaina aerosoli 10% sau spray 10%. Sub alte denumiri: tetracaina, piperocaina, ortoformul, dibucaina, bromura de etil si kelenul care e un anestezic rapid ce suprima senzatia dureroasa. Are indicatii pe mucoase, in inciiziile de abcese superficiale, in luxatie dentara, ca inconveniente, este racirea brusca a mucoasei ceea ce duce la dureri, daca dintii cu carii sunt atinsi de kelen, pot aparea dureri mari, inciziile se fac greu, este un iritant al mucoaselor, in anesteziile prelungite pot da necroze de inghetare, mare risc la accidente.
Substante vasoconstrictoare adjuvante ale substantelor anestezice locale. Actioneaza asupra dinamicii vasculare, au urmatoarele proprietati:
1. Scad irigarea in teritoriul anesteziat.
2. scad sangerarea locala in timpul interventei chirurgicale.
3. scad absorbtia anestezicului local in sange.
4. Scad timpul de inductie al anestezicului local (grabesc instalarea aneteziei).
5. scad efectele toxic ale anestezicului local.
6. Scac riscul de supradozare.
7. scad sau neutralizeaza efectele alergice ale anesteziei locale, combat socul anafilactic.
8. cresc puterea anestezica locala.
9. favorizeaza metabolizarea mai rapida a anestzicului local
10. Prelungesc durata actiuni substantelor anestezice
Adrenalina (epinefrina sau suprarenina) - e un produs de secretiei al glandei interne medulosuprarenale, e o pulbere alba cristalina foarte solubila in apa, se inactiveaza la aer si lumina si se pastreaza in fiole de culoare inchisa, e toxica, se metabolizeaza in ficat, se elimina prin urina, creste ritmul cardiac, actiunea fiziologica de vasocostrictie si hipertensiune tranzitorie. La nivelul aparatului cardiovascula, la nivelul miocardului stimuleaza receptoii beta, crescand randamentul cardiac, stimuleaza receptorii beta si pot da tahicardie ventriculara, detemina vasodilatatia arterelor coronare si cresterea debitului sanguin din ele. Presiunea sangelui: in doze mici adrenalina creste presiunea sistolica si scade diastolica, iar in doze mari creste presiunea diastolica. Adrenalina actioneaza direct asupra inimii, provocand cresterea presiunii sistolice si diastolic, cresterea randamentului cardiac, creste frecfenta cardiaca, forta de contractie si consumul de oxigen miocardic. Toate duc la o scadere completa a eficientei cardiace. Adrenalina actioneaza primar asupra arterelor mici. Produce constrictie mucoaselor si a pielii. In doze mici duce la dilatarea vaselor in muschiul striat, iar in doze mai mari duce la contractia vaselor din muchiul striat.
La nivelul aparatului respirator, dilata musculatura neteta a bronhiilor, e indicata in forme acute de astm. In doze mari este stimulator al SNC. In metabolism creste consumul de oxigen in toate tesuturile injectate. Stimuleaza glicogenoliza in ficat si musculatura striata, creste glicemia; ca indicatii: in tratamentul reactiilor alegice acute, bronhospasmului, stopului cardiac, ca si vasoconstrictor independent, pt hemostaza si in anestezia generala, este indicat ca vasoconstrictor adaugat anesteziclui local, iar ca utilizare clinica, se pot folosii solutiile de 1 la mie, pe mucoasa, cand produce o ischemie, mucoasa devenind palida, albicioasa, se mai adauga solutiilor anestezice pt aprelungirea efectulului anestezic. Se mai foloseste si in chirurgia maxilo faciala sub urmatoarele concentratii: pe anestezice locale se foloseste 1 la 200000, 1 la 100000 si mai rar 1 la 80000. Pt anestezicele locale topice se folosesc concentratii mai mari - 1 la 40000 si 1 la 50000.

Nor adrenalina - noratrinal sau norepinefrina, se poate prepara si sintetic, toxicitate redusa, puterea este de 4 ori mai mica decat adrenalina, e mai slaba vasoconstrictor decat adrenalina, nu provoaca vasodilatatie periferica, are aceleasi efecte ca si adrenalina pe miocard, arterele coronare si la nivelul SNC, creste presiune arteriala sistolca si diastolica, creste presiunea vasculara periferica, e un vasodilatator coronarian, creste debitul sanguin in arterele coronare, nu influenteaza circulatia generala si nu modifica ritmul cardiac, nu relaxeaza musculatura neteda sau bronsica, scade metablismul bazal, creste glicemia si consumul de oxigen tisular. Utilizare clinica: ca si vaso constrictor, in tratamentul hiotensiunii, la hiper tiroidieni, se utilizeaza la diabtici, in distoniile neurovegetative, se poate da fara risc si la hipertensivi, se gaseste in solutie de 1 - 2 %, in stomatologie se asociaza cu prooxicaina si procaina si se fol in concentratie de 1 la 30000. Creste presiunea sistolica si diastolica, da bradicardie. Nu e utilizata pt hemostaza, poate da cefalee si episoade alginoase.

Cobefrinul sau corbazilul - e un vasconstrictor sintetic cu actiune periferica. E mai putin toxic decat adrenalina, mai putin activ pe miocard, aparatul respirator, SNC, nu are actiune hipotensiva secundara, doza maxima e de 20 ml din concentratia 1/20000. Supradozajul poate produce hipertensiune arteriala, tahicardie, episod anginos la cei cu insuficienta coronariana.

Adjuvant Fenilefrina - actiune vasoconstrictoare de mare durata, toxicitate egala cu adrenalina, creste presiunea sistolica, da bradicardie in mod reflex prin actiunea baroreceptorilor carotideoaortici si a nervului vag, foarte rar poate da aritmii, are actiune coronaro dilatatoare, creste debitul sanguin cardiac si nu e eficienta in bronhospasm. Indicati clinice - e folit ca si vaso constrictor in anestezia locala, in tratamentul hipotensiunii arteriale, se foloseste si ca decongestionant nazal, sau in solutii oftalmolizice pt a da midriaza, se foloseste solutie de 4% in concentratii de 1/25000. doza maxima 4 mg / kg = 4 ml din solutia de 1/25000.

Fenil presina (octapresinul) inductie lenta, durata anestezica lunga, toxicitate redusa, actiune vasoconstrictoare mai mica decat a adrenalinei, vasoconstrictor de electie, in afectiunile cardiace si in tireo toxicoze. La pacientii sanatosi nu are contraindicati. Daca se asociaza cu prilocaina creste methemoglobina totala avand efect ocitocic (nu se va folosi la gravide). Aplicatii clinice: in anestezia locala pt a scadea absorbtia anestezicului local, nu se utilizeaza pt hemostaze, datorita efectului sau asupra circulatiei venoase.

Hialuronidaza sau factorul de difuziune, permite o mai uroasa si rapida resorbtie si difuzare a anestezucului local avand ca avantaje scaderea timpului de inductie (anestezia se instaleaza mai rapid, creste difuzibilitatea in os, nu da inflamatii). Se gaseste sub forma de pulbere 1-500000 unitati industriale.

Tiomucaza, extracte hipofizare din lobul posterior (vasipresina)

Metode si tehnici de anesteziel loco-regionala
Anestezia locala - actioneaza direct asupra receptorilor algici si terminatilor nervoase periferice (anestezie terminala, suprimarea sensibilitatii fiind strict limitata la teritoriul unde se executa interventia chirurgicala)

Anestezia regionala - urmareste impiedicarea temporara a transmisibilitatii senzatiilor dureroase dintr-un teitoriu anumit si se obtine prin introducerea substantei anestezice de-a lungul ramurilor si trunchiurilor nervoase la nivelul carora realizeaza o sectiune functionala a cailor sensitive (anestezia de conductie)

Anestezia loco-regionala - se realizeaza cu substante anestezice regionale care suprima temporar numai durerea lasand intacte constientul si celelelte sensibilitati. Avantaje - limiteaza anestezia numai la regiunea de operat, starea de constienta e pastrata, se poate colabora cu pacientul, nu necesita pregatire de specialitate preanestezica, nu necesita aparatura deosebita, asigura un camp operator larg, tehnica de administrare este usoara (dar sa fie precisa) instalarea anestezie este rapida, durata anesteziei se poate regla, expune la accidenete putine si la riscuri vitale minime, nu necesita supraveghere si ingrijiri speciale, poate fi potentializata prin medicatie sedativa preanestezica, pacientii se pot deplasa dupa operatie, socul post operator este inexistent. Anestezia loco regionala se obtine cu ajutorul unor substante anestezice care se pot aplica local pe musoase sau prin injectare, in funtie de locul, in chirurgia orala, maxlo faciala se utilizeaza 2 metode: locala si regionala. Locala (teminala) actioneaza direct asupra receptorilor algici si asupra terminatiilor nervoase periferice. Poate fi vorba despre anestezia topica (se realizeaza cu substante anestezice, care pot fi sub mai multe forme: lichide, paste, pulberi, aerosoli, gel, unguente sau spray. Din cadrul anestezicelor lichie - pentocaina 2%, xilina 5 sau 10% percaina 2%, gingicainul; sub forma de pasta: contralgin, contralgan, pomada de xilina sau de benzocaina. Pulberi - benzocaina, ortoformul 5-10%; aerosoli - lidocaina 10%. Gel - lidocaina 5%, benzocaina 20% sau gingicaina. Unguentele - lidocain 5%, xilocaina 5% spray - gingicain, xilestezin, lidocaina 10%.

Prin refrigeratie - anestezia cu kelen

Anestezia prin injectie - prin infiltratie locala, se realizeaza prin injectarea de solutie de anesteic local in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul lor (anestezie locala si la distanta de locul unde se intervine chirurgical)

Procedee de anestezie prin infiltratie
A) Prin infiltratie cutanata
1. Infiltrate locala - directa intracutanata, punctiforma, liniara, superficiala sau profunda si difuza.
2. Prin infiltratie la distanta (prin baraj)
- Procedee prin infiltratie mucoasa - 1 infiltratie locala (directa intramucoasa, punctiforma, liniara superficiala sau profunda, difuza, plexala, intragingivala, intraligamentara, intrapapilara, intraseptala - intraosoasa si intrapulpara,

2. Infiltratie la distanta (prin baraj)
Anestezia intraligamentara sau peridentara - utilizata rar, e o anestezie de completare cand anestezia plexala sau troncularavnu a avut efect. Ofera anestezie pe o zona limitata. Nervii anesteziati sunt ramurile terminale si ramurile plexale de la nivelul apexurilor dentare. Zonele anesteziate sunt tesuturile moi gingivale periodontale pulpare peri-apicale, si creasta osoasa alveolara. Are indicatii numai la mandibula cand anestezia trebuie sa fie foarte limitata in tratamentul dintilor permanenti la copii, in anestezia pulpara la 1-2 dinti, in tratamentul unor dinti izolati pe arcada inferioara, la hemofilici si la cei cu tulburari de coagulare (pt ca se elimina hemoragia) poate fi folosita si ca metoda de tesatre si cand anestezia tronculara nu e indicata. Contraindicatii: in infectii si inflamatii la locul injectarii, la dintii temporali, datorita mugurilor.
Avantaje: e nevoie de o doza mica de anestezic, are o instalatie rapida, e mai putin traumatica decat tronculara, evita anestezia buzei, limbii sau a partilor moi. E o alternativa a anesteziei tronculare periferice, favorabila la copii si in extractii unidentare. Dezavantaje: e greu de aplicat la dintii posteriori, presiunea exercitata la injectie poate duce la durere si la leziuni tisulare locale. Complicatii: poate da edem si echimoze la locul de intepatura sau la nivelul papilei interdentare. Sensibilitatea la pacienti, se poate complica cu alte probleme.

Repere pt anestezie: radacina dentara, tesuturile parodontale, adancimea santului gingival. Ca si tehnica: gura intre-deschisa sau larg deschisa in functie de locul de anestezie. Se face dezinfectie. Locul de intepatura se face in spatiul periodontal, peridentar mezial sau distal de fiecare radacina. Directia acului. Tangent sau paralel cu radacina. Acul trebuie sa fie in unghi obtuz sau drept. Profunzimea: se vor folosi ace scurte subtiri si se introduce pana cand nu se opune resistenta. Se depune o cantitate foarte mica, foarte lent si fara presiune, ca anestezicul local sa nu dea pe afara. Durata. Daca se foloseste vasoconstrictorul se prelungeste anestezia.

Anestezia intrapapilara - indicatii restranse ca si cea intraligamentara, fiind asemanatoare ca tehnica, anestezia se face direct in spongioasa osoasa dupa ce s-a traversat corticala. Indicatii: pt anestezia osoasa si a tesuturilor moi, in cadrul tratamentului parodontal. Pt a obtine o hemostaza in tratamentul parodontopatiilor. Contraindicatii: infectii la locul injectarii. Zone anesteziata: osul, dintele sau dintii din vecinatate si structurile moi adiacente. Avantaje: e nevoie de o doza minima de anestezic local 0,2ml, anestezia se instaleaza in 30-40 secunde, e putin traumatica. Evita anestezia buzei si a partilor moi, reduce sangerarea in timpul tratamentului in cazul in care se foloseste vasocosntrictorul. Are indicatii speciala pt tratament parodontal. Anestezia evita pungile infectate. Dezavantaje - durata scurta, zona foarte limitata de tesuturi moi anesteziate. Alternative: injectia intraligamenta in anestezia plexala si tronculara. Repere: dintii adiacenti si triunghiul papilar. Tehnica. Pacientul sta cu gura deschisa sau interdeschisa si se dezinfecteaxa cu alcool, locul de intepatura in tringhiul, papular, la 2 mm sub varful papilei interdentare, la egala distanta de dintii adiacenti. Directia acului pt anestezia intrapaplara va fi perpendicular pe fata vestibulara a papilei in centrul ei mezial sau distal de dinte iar pt anestezia intraseptala acul in unghi de 45 grade fata de axul dintelui aproximativ perpendicular pe mucoasa papilara cu directia intra septal paralel cu axul dintelui vizat si al mica distanta de corticala osoasa. La inceput se injecteaza in mucoasa papilara cateva picaturi de anestezic local dupa care acul ia contact cu osul cand aplicam o presiune pe siringa si se impinge acul in septul osos 1-3 mm unde se vor depune 0,2 mililitrii solutie anestezica, lent si fara prsiune.

Anestezia intra osoasa - folosita foarte rar in practica. Ca si tehnica se practica o anestezie supra periostala (plexala) obtinuta in 3 timpi:
A. incizia mucoperiostului (cam 2-4 mm) la apexul dintelui de anesteziat
B. se creaza un orificiu prin corticala spre osul spongios cu o freza globulara mica.
C. prin acest orificiu se depune o cantitate mica de anestezic local intra osos. 0,2 ml din anestezicul local.
Precautii: pt ca absorbtia e mai rapida, e necesar ca volumul solutiei anestezice sa fie mic, iar vaso constrictorul sa nu fie in concentratie mai mare decat 1 pe 100000.

Anestezia intrapulpara. E asigurata prin actiuea anestezicului local si prin presiunea exercitata de anestezicul local asupra pulpei. Trebuie sa se faca o sedare a pacientului, sa se foloseasca instrumente rotative, care sa fie folosite la viteze mici , iar manevrele sa fie atraumatice, dupa aceste 2 etape se dechide cam pulpara si se face anestezia intrapulpara. Daca durerea persista, este de intensitate mare, nu se poate deschide camera, se va proceda in felul urmator: se plaseaza o buleta pe planseul pulpar al dintelui cariat, preparat, se asteapta 30 - 40 sec, se apasa buleta 2-3 min timp in care zona devine insensibila, si dupa care se practica anestezia intrapulpara. Tehnica, acul sa fie scurt si subtire indoit corespunzator, pt a avea acces in camera pulpara si pt a avea acces in canalul radicular. Se depune anestezic sub presiune. Daca injectia a fost facuta corect iar acul a fost adaptat intim la canalul radicular anestezia este asigurata de:
1. actinea farmacologica a anesteziclul.
2. presiunea anestezicului local asupra pulpei. Daca acul nu se adapteaza la canalul radicular si solutia anestezica reflueaza, anestezia pulpara e asigurata numai de un factor, actiunea farmacologica a anestezicului si timpul de inductie creste cu 20 - 30 sec. Riscurile anesteziei intrapulpare: ruperea acului pe canal.

ANESTEZIE CURS 4 - 30 OCT

Anestezie curs 4 - 30 octombrie

Substante anestezice
Caracteristicile unui bun anestezic local. Din start trebuie sa stim ca nici un anestezic nu este unul ideal. Trebuie sa aiba inductie rapida, sa aiba durata de actiune suficient de lunga, sa fie eficient in cantitate mica, sa aiba timp de conservare lung, sa aiba un pH normal, sa fie solubil in apa, sa fie solubil in lipide, sa fie stabil in solutie, sa dea o buna relaxare musculara, sa fie compatibil cu substantele medicamentoase cu care se asociaza, sa se poata steriliza usor prin mijloace specifice, sa nu aiba actiune excesiva asupra SNC sau SN vegetativ, sa nu deprime excesiv miocardul, sa nu dea vasodilatatie cerebrala, sa nu fie toxic hepato-renal, sa nu determine reactii alergice, sa nu fie iritant pt tesuturi, sa nu se descompuna prin fierbere, sa nu creeze dependenta.
Continutul ideal al unei solutii anestezice este alcatuit din: anestezicul local, apa distilata, cu sau fara basoconstrictor, antiseptic, agent pt mentinerea pH-ului, agent pt stabilizare ce previne descompunerea componentelor.
Substante anestezice locale injectabile: XILINA (xilocaina, xilestezinul, lodocaina, octacaina si altele) - este o amida, a fost preparata in 1943, este un praf cristalin solubil in apa si alcool, este putin sensibil la lumina si slab solubil in lipide, are o putere anestezica mai puternica de 4 ori decat procaina, si NU ESTE IRITANTA PT TESUTURI, este de 2 ori mai toxica decat procaina, are timp de inductie rapid (0,8-2 min), anestezia dureaza cam 90 min daca este xilina simpla fara adrenalina, are efect mai bun injectabil decat topic, nu produce vasodilatatie, nu da reactii alergice, poate fi utilizat si ca anestezic de contact, insa xilina este inferioara cocainei ca putere anestezica, si este mai putin toxica decat cocaina, se poate asocia cu sulfamidele, are putere mare de difuzare, nu poate fi utilizata pe cale digestiva, orala, pt ca este distrusa in procent de 2 treimi de ficat, se metabolizeazaa in ficat cam 70%, SE ELIMINA RENAL, IN 12 ORE DUPA INJECTIE, ca si compozitie, se gaseste sub forma de solutii de 1%, o fiola de 2 ml contine 0,02 grame, iar fiola de 10ml contine 10grame, sol 1% E INDICATA in anestezia prin infiltratie, pt anestezia plexala si mai rar troncular, sol de 2% se gaseste in fiola de 2 ml si contine 0,04 grame, se foloseste pt anestezii prin infiltratii, pt anestezia plexala, tronculara si bazala, se mai foloseste in anestezia spinala, supraarahidiana, se foloseste ca anestezie de suprafata pt bronhoscopie, pt intubatie traheala sau pt diverse manevre orologice, se poate folosi si in oftalmologie, pt anestezia corneei si a conjunctivei; mai exista si solutie de 4% care se gaseste in fiole de 2 ml sau 20 ml; exista si 5% si se gaseste in fiole de 0,10 grame. Doza zilnica minima este de 300 mg solutie xilina sigura sau 400 miligrame cu adrenalina. Adaosul cu adrenalina prelungeste cu 40 % durata anesteziei.
Contraindicatiile xilinei - contraindicata in afectiuni grave hepato renale, deficite ponderal, epileptici (tendinte la combustie), cardiopatiile decompensate, blocul atrio ventricular, bolnavi care prezinta bradicardie, in hipertensiune arteriala severa, in starile febrile, la cei cu intoleranta la fenancetina sau aminofenazona,
Contraindicatii xilina cu adrenalina- in tahicardia paroxistica, in insuficienta coronariana, tulburari de conducere atrioventriculare, hipertensiunea arteriala maligna, tireotoxicoza, diabet decompensat, glaucom, astmul bronsic si in hipersensibilitate la sulfati.
Efectele generale ale xilinei - poate avea efecte asupra SNC, si anume, la inceput actiunea asupra SNC depinde de concentratia in sange, avand actiune anticonvulsivanta, dupa care devine convulsivanta, pana la 4 miligrame pe ml, xilina are efect convulsivant, iar peste 5 miligrame pe ml poate aparea efect convulsive cu semne premoritorii, apar parestezii periorale si a limbii, pacientii pot prezenta cefalee, ameteli, logoree, agitatie, dupa care pot aparea tulburari senzoriale, nistasmus, pot acuza un tiuit in urechi, diplopie sau vertij, mai poate aparea greata, senzatie de voma, somnolenta, dezorintare, care duce spre pierderea starii de contienta; alte semne clinice obiective: paloarea, vocea paritonala, tulburari de vorbire, frisoane, tremuraturi ale extremitatilor, tahicardie. Simptomele pentru procedeele respective trebuiesc depistate.
Atunci cand concentratia de xilina din sange ajunge la creiei si este peste 10 micrograme pe ml, semnele primonitorii pot fi mascate de premedicatie sau pot chiar lipsi sau daca se face o injectie intravenoasa cand se poate instala convulsia generalizata sau poate da depresiune centrala in indicii sanguini crescuti, convulsiile dispar, dupa care se instaleaza coma, dupa care apare orpirea respiratiei dupa care tot ceilalti centrii nervosi pot fi deprimati. Cand e administrata intravenos poate avea efect analgezic, mai ales in durerile cronice. Concentratia de 3 micrograme pe ml este eficace asupra durerilor periferice, concentratiile mai mici doar asupra durerilor centrale. Asupra aparatului respirator, aerosolii dau bronhodilatatie.
Efectele xilinei asupra SN vegetativ - mareste activitatea asupra sistemului parasimpatic, mai poti exista si efectele xilinei asupra aparatului respirator: daca se da sub forma de aerosoli, poate produce bronhodilatatie (important pt prevenirea bronhospasmului de origine refelxa) are actiune relaxanta pt muschii netezi bronsici, si suprima reflexul de tuse.
Efectele xilinei asupra aparatului cardio vascular, asupra inimii, xilina actioneaza asupra activitatii electrice si asupra muchiului cardiac insusi, xilina se comporta ca un antiaritmic, incetineste viteza de depolarizare, diminueaza perioada refractara a fibrelor nervoase cu raspuns rapid, asupra muschiului cardiac insusi, dimineaza forta de contract a miocardului. Doza maxima 20 miligrame pe ml in utilizarea clinica a xilinei este in anestezia topica, este valabila pt toate mucoasele, se gaseste sub forma de flacoane, gel, spary sau unguent. Pt copii se utilieaza solutie de 2% iar pt adulti se poate utiliza si 4%. Timp de inductie 5 minute, durata de actiune mai putin de 30 minute.
Anestezia prin infiltratie: xilina se foloseste in concentratii slabe 0,5-1%, durata de actiune este de minim 30 de minute pt solutie de 0,5% si de 90 minute pt solutie de 1%. Adrenalina creste durata de actiune, pana la 360 de minute a solutiei cele mai concentrate.
Anestezia plexala sau pronuclear: e folozita pt anestezia unui nerv periferic cand e suficient 0,5 sau 1%, solutia de 2% se utilizeaza cel mai des, cu sau fara adrenalina.
Pt injectie submucoasa se injecteaza maxim 0,5 ml in 15 secunde, iar pt anestezia plexala sau tronculara la adult se pot folosi 1-4 ml iar pt copii 0,25-1ml (pt cei intre 20-30 kg) sau 0,5 - 2 ml (pt cei care au intre 30-40 kg). Doza maxima injectabila pe 24 ore la adult maxim 6ml, iar la copil maxim 1,5 pt cei intre 20-30 kg si 3ml pt cei care au intre 30-40 kg.
Mai este folosita in tratamentul tulburarii ritmului cardiac (intravenos), cel mai frecvent doza de incarcare este de 130mg eficace in 30 secunde pana al 1 minut, dureaza 20-30 secunde. Se mai foloseste in preventia hipertensunii intracraniene.

ALTE SUBSTANTE ANESTEZICE - medivacaina, prilocaina, bupivacaina, articaina, sau ostacaina

Procaina - (novocaina, xincaina, alocaina, anestocaina) - este un ester. A fost sintetizata in anul 1905, e o pulbere incolora cristalina, solubila in apa, in proportie de 1/1 si in alcool in proportie de 1/30 cu actiune slab antiseptica, actiune analgezica foarte redusa, de 14 ori mai mica ca si cocaina, toxicitate mai mica de 6-8 ori decat cocaina. Toxicitatea creste proportional cu concentratia. Are 6-10 minute timp de inductie, durata anesteziei este de 15-30 min, are actiune vasodilalatoare profunda, injectata este un simpaticolitic provocand vasodilatatie profunda locala, prin paralizia vasoconstrictorilor, provocand hemoragie in plaga, diminueaza sau atenueaza actiunea bacterio-statica a sulfamidelor neinfluentand actiunea antibioticelor. Trebuie testat, de obicei da alergie. Se elimina pe ale renala, sub forma metabolica. Datorita efectelor ei, stimulat tisular, antihistaminic, antinicotinic, antiinflamator, sau ganglioplegic, se poate utiliza si in scopuri terapeutice (tratamentul socului, a astmelor bronsice, stari dispneice, in spasme, impotriva imbatranirii si prevenirea ei). Contraindicatii - la copii sub 7 ani, in socul decompensat, in hipotensiune arteriala, in afectiunile renale si hepatice. Se foloseste 2% simpla sau cu vasoconstrictor sau in combinatie cu prooxicaina, utilizeaza cu un corectiv (adrenalina) care prelungeste cu 40 minute durata anesteziei. Doza maxima este de 400mg pt solutie de 0,5%, 1%, 2%. In caz de supra dozaj .. pot aparea fenomene toxice ale SNC, care se manifesta prin dispnee si convulsii la inceput, dupa care apare hipotensiunea, bradicardia sau chiar stopul cardiac, durata anestezei depinde de raspunsul individual al anestezicului respectiv, de acuratetea tehnicii de anestezie, starea tesuturilor in care s-a efectuat anestezia.

PREVENTIE CURS 6 - 17 NOV

PREVENIREA MANIFERSTARIOLOR IATROGENE IN ORTODONTIE - aspectele iatrogene sunt legate de 3 situatii: insuccesele, recidivele, contentia.
INSUCCESELE - inseamna neputinta atingerii scopului propus. Dupa Hotz, cauzele insucceselor sunt urmatoarele:
1) pregatirea profesionala necorespunzatoare, pt ca un ortodont trebuie sa cunoasca probleme de crestere si dezvolare, sa fie orientat intr-o serie de specialitati de granita, cum este ORL-ul, endocrinologia si sa cunoasca foarte bine embriologia extremitatii cephalic.
2) diagnosticul insuficient sau neaprofundat; pt aceasta trebuie cunoscute cauzele anomaliei, toate problemele legate de componentul neuromuscular, pt a asocia un tratament functional adecvat. La aceasta se adauga examenul radiologic, OPG si cefalometria.
3) colaborarea slaba a pacientului.
4) scopul tratamentului este prea pretentios; ortodontul trebuie sa cunoasca foarte bine indicatiile si contraindicatiile diverselor aparate pentru a nu propune un tel imposibil de neatins cu aparatul respective. Trebuie sa se tina seama ca actiunea asupra bazelor osoase este limitata, dar se poate actiona eficace asupra orientarii proceselor alveolare.
5) reactivitatea individuala necunoscuta de catre medic a pacientului. Unii pacienti reactioneaa favorabil la tratament iar altii nefavorabil.
6) neslefuirea selectiva acaninilor temporari. In ocluziile inverse frontale fortate este indispensabila slefuirea selectiva a caninilor, daca acesta nu a suferit usura fiziologica.
7) aparatul ortodontice concepute, executate si activate incorect
RECIDIVELE - dupa Chateau, sunt provocate de finalizarea necorespunzatoare a tratamentului, persistenta factorilor etiologici, dezechilibrul ocluzal post ortodontic, cresterea post ortodontica. La aceasta se mai adauga relatia os-dinte si dezechilibrul muscular. Tweed afirma ca pozitia incisivilor mandibulari perpendiculara pe baza osoasa este cheia succesului. In ceea ce priveste dezechilibrul muscular ,CAUHEPE a aratat ca arcadele alveolo dentare au tendinta sa se dezvolte intr-o directie corespunzatoare zonei de neutralizare a fortelor din canalul muscular. Un prim principiu care sta la baza consolidarii rezultatului este hipercorectia, iar cel deal doilea este supravegherea pacientului pana la erutia molarului de 6 ani. Al treilea princiliu este varsta si durata tratamentului, recidivele fiind mult mai rare la pacientii tineri si la un tratament lent.
CONTENTIA - pt asigurarea unei contentii eficace trebuiesc respectate urmatoarele reguli: dintii deplasati tind sa revina la pozitia initiala, trebuie sa facem o contentie de lunga durata. Forma arcadei nu poate fi modificata nelimitat, eliminarea cauzelor va prevenii recidiva, hipercorectia este factor de securitate si contentie, reechilibrarea ocluzala este obligatorie, trebuie sa se permita reorganizarea parodontala in noua pozitie a dintilor, care se face in timp, pozitia corecta perpendiculara a incisivilor pe mandibula favorizeaza stabilitatea, corectarile facute in perioada de crestere au tendinta mai redusa la recidiva, cu cat un dinte a fost deplasat mai mult, cu atat tendinta de recidiva e mai redusa.
PREVENIREA MANIFESTARILOR IATROGENE
In ceea ce priveste medicul dentist generalist, el va face preventie dirijand pacientii cu anomalii la ortodont. In ceea ce priveste medicul ortodont, el va face preventie iatrogena, daca are o pregatire de specialitate complexa si temeinica.

PRIMUL MOLAR PERMANENT - integritatea primului molar permanent este de o importanta capitala, pentru stabilitatea ocluziei, cei doi antagonisti intrand in contact functional deja la varsta de 7 ani, multi parinti ingnora primul molar permanent pt ca il considera dinte temporar dar el nu prezinta fenomenul de rizaliza fiziologica. Importanta (rolul) molarului de 6 ani:
- este considerat cheia ocluziei lui Angle,
- controleaza toate miscarile dentare ce au loc in campul ocluzal anterior si posterior, produce a doua inaltare a ocluziei
- are o forta mare de eruptie, mai ales cel superior, ce compenseaza diferentele din plan vertical ce survin in timpul rotatiei celor 2 maxilare.
- Schudi il considera deschizatorul ocluziei
- suporta cele mai mari presiuni pe care le disperseaza armonios prin tripodul radicular, superior in dreptul arcadei zigomato-alveolare, care este stalp de rezistenta, si prin stalpul de rezistenta pe care il formeaza radacinile inferioare in zona osului mandibular
- este singurul element stabil in tot timpul dentitiei mixte, preluand o buna parte a miscarilor mandibulare
- joaca rol in normalizarea relatiilor ocluzale
- relatiile intermolare sunt criterii de clasificare a anomaliilor dentomaxilare dupa Angle
Pierderea timpurie a lui M1 (M6) atrage dupa sine instalarea unor dezordini morfologice si functionale. D p d v pedodontic poate suferi 2 categorii de leziuni:
a) displaziile si distrofiile - ele apar in caz de tulburari grave la nastere sau in primele luni de viata. De regula este alterata fata ocluzala, realizand dintele in fagure de miere Tomes sau forma Hutchinsoniana, dintele in punga Moser.
b) caria - se localizeaza cu predilectie pe suprafata ocluzala, aceasta se explica prin prezenta santurilor si fosetelor, fisurilor si eruptia lor intr-un mediu cariogen
Rapoartele interdentare corecte stau la baza functionarii corecte a ADM.
Consecintele precoce a pierderii a molarului de 6 ani: pierderea precoce atrage dupa sine o serie de perturbari, in primul rand in plan sagital, detarminand deplasarile dintilor limitrofi. Amplitudinea deplasarii este cu atat mai mare cu cat pierderea dintelui a avut loc mai devreme. Este mai ampla la cea superioara si mai limitata la cea inferioara. Deplasarea este mai ampla pt dintii distali. Pierderea precoce timpurie este urmata de deplasarea corporala prin traslatie. Pierderea tardiva este insotita de inclinarea coronara. Modificarile in plan vertical apar ca rezultat al deplasarii dintilor antagonisti, egresiune, care la randul lor sunt cu atat mai ample cu cat pierderea s-a facut mai timpuriu. Pierderea primului molar permanent intre 6 si 8 ani este urmata de deplasarea ampla corporala prin translatie a molarului secund si PM2 pana la inchiderea spatiului, egresiunea antagonistilor este ampla. Intre 8 si 10 ani, pierderea primului molar permanent este urmata de deplasarea meziala a molarului secund partial prin translatie si partial prin inclinare, iar PM2 se deplaseaza distal, limitat, cam jumatatea din dimensiunea lui mezio-distala coronara. Egresiunea este limitata. Inchiderea bresei se face prin inclinari coronare. Intre 10 si 12 ani, in urma pierderii primului molar apar inclinari mari coronare ale molarilor secunzi, iar PM2 se mentine in pozitie fixa, modificarile in plan vertical lipsind.
MASURI PREVENTIVE - cea mai eficace e la ora actuala o constituie sigilare fisurilor, santurilor si a fosetelor. Cand se constata ca dintele este afectat de carie, va fi tratata cu mare atentie, respectand toate principiile refacerii morfo-functionale. Aceeasi atentie se va acorda si tratamentului canalicular (radicular) depunandu-se toate eforturile pt salvarea si refacerea dintelui. Cand este considerat focar de infectie se poate extrage, folosind pt mentinerea spatiului sau reducerea spatiului postextractional mici masuri ortodontice.

PREVENTIE CURS 5 - 10 NOV

DEGLUTITIA ANORMALA
In deglutitia anormala nu exista contanc intre cele 2 arcade, varful limbii se interpune intre incisivii suerioroi si inferiori iar marginile laterale, intre suprafetele ocluzale ale premolarilor si molarilor. Cand exista o proalveolo-dentie (alveola si dintii stau in fata - vestibulo-versiune) superioara accentuata, in deglutitie intervine si buza inferioara, interpunandu-se intre incisivii superiori si inferiori. Pt a putea inchide cavitatea bucala in portiunea anterioara apare o contractie a muschilor mentonieri care obliga buza inferioara sa urce in sus, accentuand vestibularizarea incisivilor superiori si linguo-versiunea celor inferiori. Dupa Langlade, deglutitia infantila se prezinta in 2 feluri: totala, cand apar diasteme multiple sau ocluzie deschisa anterioara si posterioara, punctul de contact ocluzal fiind la nivelul ultimilor molari; partiala, care la randul ei este frontala si posterioara, care la randul ei poate inspre dreapta sau inspre stanga.
Etiologie: sugerea degetului, pierderea precoce a incisivilor temporali, ticuri de sugere linguala, interpunerea buzei inferioare, amigdale hipertrofiate, dinti temporari in ingresiune secundara, prematuritati dentare, dinti anchilozati, disfunctii ATM, macroglosie si sindrom mongoloid. Zilnic se inghite de 1200 de ori (o data la 2 minute). Obiceiuri vicioase: influenteaza cresterea normala si functia musculaturii orofaciale. Sugerea degetelor, dupa Brusola, se intalneste la 50% din copii mici. Cauzele sunt multiple, unii autori o pun pe seama tensiunii nervoase, altii considera ca apare in urma lipsei de contac fizic si afectiv al mamei, tulburari emotionale, refuzul parintilor de a admite ca copilul a crescut inoculand in acesta teama de crestere. Dupa Escardo, copilul este purtatorul unor simptome de perturbare care au radacina in functionarea interioara a sistemului familial. Obiceiul de sugere care se instaleaza imediat dupa nastere este reflex, putandu-se instala si mai tarziu, cand reflexul nu este intrerupt, suficient de timpuriu, prin introducerea alimentatiei mixte. Consecintele sugerii degetelor: protruzia incisivilor superiori, linguoversiunea incisivilor superiori, inocluzia sagitala, ocluzia deschisa anteriora, de regula asimetrica. Endalveolie (compresie de maxilar cand maxilarul este ingustat in plan transversal) insotita de ocluzie incrucisata sau devierea functionala a mandibulei. Efectele depind de durata, frecventa, intensitatea, numarul degetelor, pozitia degetelor, tiparul morfogenetic. Efectele sugerii au repercusiuni asupra functiilor respiratorii, pt ca compresiunea palatinala micsoareaza cavumul foselor nazale, asupra deglutitiei si fonatiei.
Sugerea buzelor se intalneste in anomaliile dentomaxilare cu inocluzie sagitala mare in care se interpune buza inferioara si atat in timpul deglutitiei, contactul stabilindu-se intre buze si limba, cat si ulterior prin obisnuinta apare sugerea buzei inferioare. Sugerea tetinei - in dentitia temporara folosirea permanenta a tetinei este asociata cu o ocluzie deschisa anterioara si in mica masura de ocluzie incrucisata posterioara. Efectul este trecator cand se suprima folosirea tetinei pana la trei ani, contactul incizal se restabileste, aparand o supraacoperire anterioara. Daca nu se suprima tetina pana la aceasta varsta, nu se mai dezvolta vertical zona anterioara. Ocluzia incrucisata se datoraza activitatii musculare a muschilor maseteri si lipsa suportului lingual asupra caninilor si a molarilor superiori pt ca limba se deplaseaza inapoi si in jos din cauza tetinei.

PROFILAXIA IN PRIMA COPILARIE - prima copilarie dureaza de la 0 la 3 ani. D p d v stomatologic aceasta perioada ridica o serie de probleme: profilaxia prenatala si nutritionala, alimentatia artificiala, introducerea precoce a alimentatiei mixte, aparitia primilor dinti temporari, instalarea obieciurilor vicioase, implinirea dentitiei temporare, care duce la stabilizarea rapoartelor de ocluzie, dezvoltarea normala a masticatiei si a fonatiei. Dupa Muller, a face profilaxie ortodontica inseamna a preveni toate tendintele negative de dezvoltare a aparatului dentomaxilar, indiferent de stadiul de maturatiei al dentitiei sau de varsta.
Prevenirea cauzelor locale consta in urmatoarele:
1. Suprimarea obstacolelor rinofaringiene in colaborare cu medicul orelist.
2. Tratamentul corect al cariei simple si complicate la dintii temporari (punctele de contact si pierderea precoce din zona de sprijin care duc la prabusirea ocluziei, dintii permanenti nu au spatiu suficient de eruptie, aparand incluziile dentare si supraocluzia).
3. Reeducarea functiilor alterate - reeducarea respiratiei orale, persistenta, dupa ablatia chirurgicala, a vegetatiilor adenoide, prin exercitii de respiratiei abdominala si toracica de 3 ori pe zi. Reeducarea deglutitiei si supravegherea masticatiei in masticatia unilaterala dezvoltarea longitudinala a maxilarelor va fi asimetrica. Cresterea anteroposterioara va corespunde hemimaxilarului din partea de lucru si hemimandibulei din partea de balans. Supravegherea dezvoltarii fonatiei prin reeducare neuromusculara in colaborare cu logopedul.
4. Suprimarea obiceiurilor vicioase (dormitul cu capul in hiperextensie si hiperflexie, sprijinira fetei pe pumn).
5. Supravegherea functiei musculare. Pozitia posturala a limbii influenteaza morfogeneza scheletala.

PREVENIREA CAUZELOR GENERALE - cuprinde 2 asecte - pre si post natala.
PROFILAXIA PRENATALA - are drept scop sa asigure o dezvoltare armonioasa intrauterina prin supravegherea gravidei si un regim igienico dietetic corespunzator. Se refera la aportul de substante nutritive, lipsa anumitor substante in organismul matern cum ar fi acidul folic, oxigenul, este urmata de un procentaj mai mare de anomalii. Se mai refera la rolul vitaminelor si sarurilor. Este vorba despre vitaminele din grupa B, mai ales B2 si B6, vitamina TP, C, a carei carenta duce la boala lui Muller Barlow la copii si scorbutul la adulti. La nivelul dintilor apare o atrofie a odontoblastilor formandu-se o dentina neregulata, in formele grave, formarea de dentina inceteaza si predentina se hipercalcifica. Eruptia dintilor este accelerata. Dintre vitaminele lipo solubile, Vitamina A este incriminata in etiopatogenia parodontopatiilor. Daca hipovitaminoza apare inainte de 5 ani, apar hipoplazii de smalt. Vitamina D este importanta in metabolismul fosfo-calcic, carenta ei ducand la rahitims la copii si osteomalacie la adulti. La copiii rahitici sunt foarte frecvente anomaliile dentomaxilare, deoarece asupra oaselor cu plasticitate crescuta actioneaza 2 categorii de factori etiologici, respiratia bucala si obiceiurile bucale. La rahitici exista o frecventa mare a distrofiilor dentare, care se manifesta sub forma de hipoplazii de smalt. Rahitismul accelereaza eruptia dentara si caria dentara. Dintre sarurile minerale important este calciul si fosforul. In caz de deficit de calciu si fosfor, se observa o ingrosare a stratului de predentina, se formeza o dentina interglobulara si apar incluzii pulpare. Osul alveolar prezinta o resorbtie excesiva. Excesul de fluor ataca smaltul dentar in formare, aparand fluoroza dentara. In cantitate optima este cel mai important mijloc de prevenire a cariei dentare. Tot aici trebuie sa discutam despre actiunea malformanta a numeroaselor medicamente, cum ar fi conterganul, doridenul, preparate pe baza de meclizina si unele antibiotice orale, cum ar fi tetraciclina, care determina colorarea dintilor in galben, si displazii dentare, consangvinitatea (frate - sora, mama - baiat, tata - fica) care produce anomalii dentomaxilare, displazia ectodermala hipohidrotica sau sindromul lui Christ-Siemens. Bazele ereditare pot fi influentate de factori endocrini si de mediu.

PROFILAXIA POSTNATALA - morfogeneza extrauterina este influentata de regimul igienico dietetic al copilului. Dezvoltarea scheletului facial este dependenta printre altele de factorii de nutritie si metabolic (carente si dismetabolism). Disendocriniile produc numeroase anomalii (nanismul hipofizar, hipotiroidismul, hipertiroidismul). Infectiile localizate la nivelul ATM provoaca anchiloza urmata de tulburari grave in evolutia ulterioara a scheletului facial. Hiperostoza corticala infantila descriza de Carffey si Silverman apare la copii sub 6 ani, lezand mandibula. Osteodistrofiile duc la aparitia dentomaxilare grave. Abuzul de medicamente, corticoizi, heparina duc la osteoporoze, distrofii dentare. In urma traumatismelor maxilare pot aparea asimetrii faciale si mandibulare.

PROFILAXIA LA TOATE VARSTELE - pe langa masurile enumerate pana acum, dupa depasirea varstei de copil mic trebuie avute in vedere inca instrumentele de suflat si profilaxia individuala, efectele instrumentelor de suflat asupra aparatului dentomaxilar au fost studiate de catre Perez de los Scoboz, care le-a sistematizat in felul urmator: instrumente categoria A (trompeta, modifica inclinatia incisivilor care se reduc usor, se palatinizeaza), categoria B (clarinet, produc vestibularizarea incisivilor superiori si lingualizarea incisivilor inferiori), categoria C (flaut, maresc inclinarea incisivilor inspre vestibular), categoria D (oboi si fagot, par a nu avea nici o influenta asupra aparatului dentomaxilar). Muzicienii trebuiesc sensibilizati asura riscurilor pentru a se prezenta periodic la control ortodontic si pentru a aplica unele masuri profilactice, cele mai simple fiind exercitiile musculare (miogimnastica)

PROFILAXIA INDIVIDUALA - vizeaza purtatorii de aparate ortodontice:
1. Profilaxia in cazul purtatorilor de aparate mobile si mobilizabile. La acesti copii placa bacteriana se depune si pe fata mucozala a aparatului ortodontic, inflamatiile gingivale sunt mai frecvente decat la purtatorii de aparate fixe. Tehnicile de igiena trebuie sa fie foarte riguroase, aplicand toate mijloacele de igiena, iar aparatele ortodontice, la randul lor trebuie spalate bine si tinute zilnic in solutie de clorhexidina.
2. Profilazia purtatorilor de aparate fixe. Inelele si bracket-urile favorizeaza depozitul de placa bacteriana. Igiena bucodentara trebuie sa fie riguroasa printr-un periaj corect cu periute interdentare si fir de matase, trebuiesc reduse glucidele, sucurile carbogazoase, trecerea de la alimente reci la calde si invers. Trebuiesc folosite in mod obligator ape de gura pe baza de clorhexidina, aplicata fluorizare locala si control periodic pentru ca problemele apar de obicei la locul de cimentare a bracket-urilor prin retentia alimentelor intre bracket si smaltul dentar.

PREVENTIE LP NO.5 - 17 NOV

RESPIRATIA BUCALA
Teorii asupra respiratiei bucale: sunt in legatura cu relatia dintre respiratia bucala si anomaliile dentomaxilare. Teoriile sunt grupate in 4 grupe:
A) teoriile care au aratat existenta unei legaturi intre respiratia bucala si morfologia faciala: respiratia bucala altereaza curentul de aer si presiunile din cavitatile nazale si bucale, provocand un dezechilubru in dezvoltarea acestor structuri; teoria excavatiei, propusa de Bloch si teoria diferentelor de presiune (arata ca palatul ogival la respiratorii bucali este consecinta diferentei de presiune intre cavitatile bulale si nazale; fluxul aerian bucal impinge palatul spre fosele nazale unde presiunea ar fi mai mica decat normal).
B) sustine ca respiratia bucala altereaza echilibrul muscular exercitat de limba, obraji si buze, asupra arcului maxilar. La respiratorul bucal, limba ia o pozitie mai joasa si avansata, arcada maxilara lipsita de presiunea si suportul lingual se ingusteaza, neputand contracara presiunea exercitata de buze si obraji: teoria compresiunii, propusa de Tomes si sprijinita de Angle si Moyers. O alta teorie e cea a lui Vig, si anume teoria activatoului invizibil.
C) sustine ca respiratia bucala e consecinta inflamatiilor cronice la nivelul nazofaringelui, care obstrueaza trecerea aerului prin narina. Avem teoria atrofiei prin lipsa de folosire al lui Norlung.
D) neaga orice relatie semnificativa intre morfologia faciala si modul de a respira. Cauzele cele mai frecvente ale obstructiei respiratiei nazale sunt: hipertrofia amigdaliana palatina, adenoidita, rinitele alergice, deviatia de sept, hipertrofia ideopatica a cornetelor, rinitele vasomotorii, polipii si procesele tumorale. Dupa Pascal, obstructia e datorata unei discrepante osteo-adenoidiene.
Caracteristicile anatomice ale hipoplaziei 1/3 mijlocii a fetei sunt:
- baza craniana anterioara mai scurta
- unghiul bazei craniului mai ascutit
- dezvoltarea sagitala redusa a narinei
- profil drept sau concav
- maxilar retrognat
- profunzimea redusa a nazofaringelui (4,2 mm)
- dezvoltarea verticala slaba
- orificiul narinar indreptat spre frunte
Tratamentele:
- indepartarea adenoidelor sau a altui obstacol daca exista
- marirea spatiului osos prin disjunctia maxilara

ORTODONTIA INTERCEPTIVA
Intelegem surpriderea unor forme incipiente sau usoare de anomalii dento-maxilare, prin depistari active si instituirea unor masuri prin care se previne instalarea unor mal-ocluzii sau se reduce tratamentul ortodontic la unele masuri simple. Rolul ortodontiei interceptive este de a elimina orice factor patogen si de a reduce la minumum consecincele nocive ale factorilor etiologici asupra dentitiei. Majoritatea tratamentelor interceptive se practica in dentitia temporara.
Situatiile care trebuie rezolvate in perioada dentitiei temporare:
- ocluziile incrucisate si ocluziile inverse frontale
- pierderea precoce a dintilor temporari
- persistenta dintilor temporari
- dintii in mal-pozitie
- toate obiceiurile care provoaca functii anormale sau perturba dezvoltarea
Situatii recomandabil sa fie rezolvate:
- ocluzii distalizate
- ocluzii deschise prin interpunerea limbii sau sugerea degetelor
Ortodontia interceptiva in prima copilarie se refera la suprimarea obiceiurilor vicioase, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea ocluziilor dechise distalizate, corectarea deglutitiei atipice si a comportamentului lingual anormal si tratamentul leziunilor traumatice ale dintilor temporari.
Mijloacele terapiei interceptive:
- aparatura de tip Soulet-Besonbes, care permite corectarea ocluziei inverse incepand cu varsta cu 18 luni
- aparatele mobile sau mobilizabile
- mentinatoarele de spatiu
- extractia dintilor temporari persistenti sau in mal-pozitii
- suprimarea obiceiurilor vicioase
- reeducarea functionala
- suprimarea obiceiurilor vicioase: daca survine in jurul varstei de 3 ani, este urmata de obicei de revenirea aparatului dentomaxilar la normal fara aplicarea vreunui aparat ortodontic.
- corectarea ocluziei inverse frontale
- folosirea aparaturii de tip Soulet-Besondes incepand cu 18 luni, permite remedierea ocluziilor inverse, care ar antrena prin persistenta lor dismorfoze grave
- corectarea ocluziilor distlaizate, cel mai bine se rezolva prin aplicarea scutului vestibular
- corectarea deglutitiei atipice si a comportamentului lingual anormal se face prin reeducare neuromusculara si utilizarea aparaturii simple care favorizeaza pozitionarea linguala si care suprima placerea de sugere a limbii.
- Traumatismele dintilor temporari, poti fi urmate de complicatii tardive grave
Concluzii: terapia interceptiva contribuie si la combaterea riscurilor patogene ale copilariei, care sunt:
- bolile infectioase
- tulburarile de nutritie
- tulburarile psihosomatice

ANESTEZIE CURS 3 - 23 OCT

Pregatirea siringii: siringa si acele se manevreaza in conditii de asepsie; se verifica etanseitatea pistonului, starea si permeabilitatea acelor, calitatea solutiei anestezice, eticheta fiolelor, pt a se vedea concentratie solutiei anestezice, aspectul solutiei; se mai verifica etanseitatea flaconului. Inainte de a se aspira anestezicul, gatul fiolei va fi sters cu alcool sau trecut prin flacara.
Asepsia campului operator: In injectia pe cale cutanata se va proteja astfel: tegumentul va fi degrezat cu benzina, iod sau...... Se sterge bine cu alcool (eter iodat), sau se poate folosi tinctura de iod (iritant). In cazul in care injectiile se fac endobucal, se spala cu apa oxigenata sau permanganat de sodiu, se sterg depozitele de pe dinti cu tampoane, se repereaza cu mana stanga locul unde se face intepatura, se usuca mucoasa cu o compresa sterila, se badijoneaza cu antiseptic (alcool), sau se poate da cu o solutie (gingicain, stomacain).
Injectia anestezica propriuzisa: endobucal - acul nu trebuie sa atinga buzele dintii sau limba. Solutia anestezica se va injecta fara presiune. Se aspira pt a vedea daca nu intra sange in siringa (sa nu fie in vas). Daca vine sange in siringa, se scoate acul, se mai realizeaza odata asepsia, se face o alta punctie, sau acul se retrage putin si se lasa anestezicul. In anesteziile paraosoase, bizoul acului sa fie orientat spre os. Daca se va face o noua intepatura se vor lua toate masurile de asepsie si se va schimba acul. Dupa injectare se asteapta 5-15 min pt difuzia anestezicului. Anestezia periferica tronculara la gaura infraorbitara se face mai repede in cateva minute. Nu se incepe interventia pana nu se asigura ca anestezia s-a instalat. Pe toata durata instalarii anestezicului, pacientul trebuie supravegheat (se observa faciesul, pulsul, tensiunea, senzatie anormala) si se supravegheaza si 10 minute dupa terminarea actului operator, va fi mentinut in repaus in pozitie sezanda sau culcat. In situatia in cazul bolnavului i-a fost rau, pacientul trebuie insotit in drum spre casa si nu trebuie lasat sa conduca masini.
Face parte din actul anestezic si trebuie administrata tinand cont de toate datele pacientului (natura interventiei si ce i se administreaza)
Obiectivele premedicatiei - sa provoace o stare de calm, indiferenta si un grad oarecare de amnezie. Sa faciliteze inductia, mentinerea anesteziei si sa asigure un grad de calmoperatorie. Sa scada secretia salivara. Sa suprime hiperactivitatea reflexa, vegetativa, atat pe cale vagala cat si pe cale simpato-adrenalinica. Ambele se manifesta prin tulburari de ritm. Sa ridice pragul sensibilitatii dureroase. Sa diminueze efectele dureroase ale unor substante care se folosesc in premedicatie (atropina, substante antispastice sau barbiturice). Sa scada metabolismul bazal in perioada operatiei.
Medicamente utilizate in premedicatie: (singure sau in diferite asocieri)
1. Analgezice (opiacee)
2. Vagolitice (atropina, scopolamina)
3. Sedative (barbiturice)
4. tranchilizante (derivate de fenotiazina)

SUBSTANTE ANALGEZICE
Morfina - actioneaza la nivelul SNC, e un analgezic puternic, are actiune sedativa, euforizanta si hipnotica. Deprima centrul respirator al tusei si centrul vaso motor. Pe aparatul circulator poate da tensiune arteriala moderata, influenteaza ritmul respirator, mai putin amplitudinea respiratiilor, varsaturi, provoaca mioza (pupile punctiforme), efectul dureaza aproximativ 4 ore. Se elimina partial, metabolizata prin ficat si pe cale renala. Doze: la copii: 0,2 mg pe kg corp intramuscular cu o ora inainte de operatrie; la adult: 8-20 mg pe kg intramuscular cu jumatate de ora inainte de operatie. O fiola contine 20 mg concentratie 2%.
- Hidromorfonul,
- Petidina,
- Mialginul sau Metadonul

SUBSTANTE VAGOLITICE
Atropina - are efect vagolitic, blocheaza efectele vagale, inhiba secretia salivara si relaxeaza musculatura neteda. Doze: la copii: 0,02 mg / kg corp, intramuscular cu o jumatate de ora inainte de interventie; la adult 0,3 - 0,5 mg / kg corp
Scopolamina - efect antiemetic se da la copil dar la batrani nu, pt ca poate duce la delir si la stari confuzionale. Doze: la copii: 0,1 mg pe kg corp, intramuscular cu jumatate de ora inainte, la adult: 0,25 mg intramuscular cu 60 minute inainte

SUBSTANTE SEDATIVE - tablete, supozitoare sau siropuri
- cu durata lunga - fenobarbital si luminal (8-12 ore)
- cu durat amedie - 4 ore (ciclobarbitalul)
- cu durata scurta - 2-4 ore
FENOBARBITALUL - anticonvulsionant - doza copii 4-6mg / kg corp, cu 30 de minute inainte, adult 100-200 mg cu o ora si jumatate inainte de interventie
TRANCHILIZANTELE - reduc anxietatea si emotivitatea (carbamatul, meprobamatul si hidergina) si mai sunt si derivatii de fenotiazina (acioneaza pe SNC deprimand urmatorii centrii - sistemul activator reticular, provocand somn, poate afecta centru termoreglator, centrul vomei, centrul vasomotor dand vasodilatatie si hipotensiune arteriala. Pe aparatul circulator la nivelul inimii poate da tahicardie, la nivelul periferiei vaso dilatatie prin deprimarea centrului vasodilatator, in doze terapeutice nu deprima respiratia si reduc secretiile bronsice, pe aparatul digestiv au efect antiemetic, reduc secretiile salivare, dar au efecte toxice asupra ficatului. La alegerea anestezicului se utilizeaza premedicatia, preanestezia de baza plus anestezia potentializata s anestezie vigila. In alegerea premedicatiei se va tine seama de varsta, greutate, starea generala a bolnavului, starea mentala a lui, de natura interventiei anesteziei si de tratamentele medicamentoase recente. In principiu premedicatia completa cuprinde un medicament vagolitic (atropina) si unul sau mai multe substante care sa produca sedare, analgezie si tranchilizare. De obicei in situatia in care se ajunge ca stomatologul trebuie sa faca premedicatie (chirurgul) se discuta cu medicul anestezist.

PREVENTIE LP No.4 - 10 NOV

CAPITOLUL II - PREVENTIA IN ORTODONTIE
Respiratia bucala, deglutitia infantila, obiceiuri vicioase, ortodontia interceptiva, miogimnastica si profilaxia aparatelor ortodontice.

MIOGIMNASTICA - urmareste dezvoltarea selectiva, a unor grupe musculare si se bazeaza pe faptul ca musculatura este organizata pe sistemul grupelor antagoniste.
Echilibrul de tonus - se rupe fie printr-o stare de hipertonie a unei grupe musculare, fie prin hipotomia grupei antagoniste. Totdeauna se urmareste marirea tonusului grupei musculare hipotomice.
Conditiile generale pentru miogimnastica - indiferent de grupa musculara
1. Contractiile pornesc din pozitia de relaxare a grupei musculare respective.
2. Contractiile se fac cu amplitudinea maxima.
3. Intensitatea contractiei creste progresiv.
4. Contractia se face lent, ca si revenirea la pozitia de repaus.
5. Ritmul contractiei trebuie sa fie constant si pauza dintra contractii cel putin egala cu durata contractiei.
6. Pentru marirea efortului muscular se introduce un factor de dificultate.
7. Totalitatea contractiilor dintr-o sedinta alcatuiesc un exercitiu. Durata unui exercitiu variaza dupa grupa musculara si posibilitatile biologice ale bolnavului, durata va creste progresiv.
8. Exercitiile trebuie facute de mai multe ori pe zi (cel putin de 3 ori), dupa un program bine stabilit.
9. Miogimnastica sa fie asociata cu gimnastica respiratorie.
10. Miogimnastica reprezinta un tratament indelungat.
Grupele de muchi la care se adreseaza miogimnastica - 1. Orbicularul buzelor. 2. Muschii propulsori. 3 muschii ridicatori. 4. Muschii coboratori.
1. pt orbicularul buzelor - avem mai multe metode:
A) se introduce la fiecare comisura cate un deget, care preseaza lateral, in timp ce copilul contractand orbicularii cauta sa apropie buzele si degetele unul catre altul. Buzele trebuie sa fie tot timpul inauntru.
B) Se aseaza in vestibul un nasture sau o placuta de acrilat, de care este legat un snur. Copilul trage de snur spre a acoate afara placuta sau nasturele, timp in care buzele vor opune rezistenta acestei miscari.
C) copilul prinde cu buzele un disc de o anumita greutate si il mentine din ce in ce mai mult.
D) dispozitivul lui Rogers, care opune rezistenta la contractia buzelor.
2. muschii propulsori - copilul sta in picioare, cu corpul si cu capul in extensie, cu bratele deplasate inapoi si usor in lateral. Se duce arcada inferioara cat mai anterior, fiind in permanenta in contact cu arcada superioara, apoi se revine lent. Pe langa exercitiul de mai sus se mai poate adauga si o miscare de aplicare a buzei inferioara peste cea superioara.
3. pt muschii ridicatori - se efectueaza contractii repetate ale muschilor ridicatori, arcadele fiind in contact. Este mult mai usor daca se aseaza mainile pe regiunile maseterine.
4. pt muschii coboratori - plin aplicarea pumnului sub menton, care cauta sa se opuna miscarilor de deschidere a gurii.

http://www.glycemicindex.com/

PREVENTIE CURS 4 - 3 NOIEMBRIE

Preventia in ortodontie - a face preventia anomaliilor dentomaxilare inseamna a cunoaste cauzele care le provoaca si mecanismele de actiune, a institui masuri profilactice, cele mai eficiente in prima copilarie si a aplica mijloace profilactice la toate verstele. Cauzele anomalilor dentomaxilare cele mai raspandite sunt respiratia bucala, deglutitia infantila, obiceiurile vicioase.
Respiratia bucala - exista o serie de ipoteze in legatua cu respiratia bucala si anomaliile dentomaxilare, ipoteze care au fost sistematizate in patru grupe:
1. in aceasta grupa intra teoriile care au postulat existenta unei legaturi intre respiratia bucala si morfologia faciala: teoria excavatiei a lui Bloch, care sustine ca cresterea presiunii intrabucale impiedica deplasarea inferioara normala a palatului dur odata cu cresterea; teoria diferentelor de presiune: palatul dur ogival al respiratorilor bucali este consecinta diferentei de presiune intre cavitatea bucala si nazala.
2. In aceasta grupa intra teoriile care sustin ca respiratia bucala altereaza echilibrul muscular, exercitat de limba obraji si buze, asupra arcului maxilar. La respiratorii bucali care stau cu gura intredeschisa, limba ia o pozitie mai joasa si avansata, fiind situata in interiorul arcului mandibular. Maxilarul, lipsit de presinea linguala, se ingusteaza, neputand contracara presiunea obrajilor si a buzei (m. maseter si orbicularii buzei superioare). Din aceasta grupa fac parte teoria compresiunii a lui Tomes si Andle. Teoria activatorului lui Vig care compara respiratia bucala cu actiunea unui activator, deoarece respiratia bucala modifica dinamica neuro musculara.
3. Cuprinde ipotezele care sustin ca respiratia bucala este consecinta inflamatiilor cronice la nivelul faringelui care obtureaza trecerea aerului prin fosele narine. Aceasta este teoria lui Norlung si Bimler.
4. Din aceasta grupa fac parte teoriile care neaga orice relatie intre respiratie si anomaliile dentomaxilare. Kingsley sustite ca palatul ogival are trasatura erediara. Harwald si Linder-Aronson arata importanta factorului respirator spunand ca hipertrofia adenoidiana conditioneaza respiratia bucala care la randul ei altereaza pozitia linguala si astfel apar anomaliile dentomaxilare. Aceasta grupa face parte din teoria laminarii tesuturilor moi.
In concluzie se poate spune ca nu exista o relatie cauza-efect intre functia respiratorie si anomaliile dentomaxilare, este mai degraba o interactiune complexa intre ereditate si factorii de mediu, cauzele cele mai frecvente ale obstructie nazale dupa Weimert sunt: hipertrofia amigdaliana, palatinala si adenoiditis 39%, rinitele alergice 34%, deviatia de sept 19%.
Clinica si etiopatogenia obstructiei nazale: obstructia se datoreaza unei discrepante osteo-adenoidiene, este un sindrom care altereaza zona anterioara a cavumului si care este cunoscut sub 2 nume: micro-rino-displazia lui Bimler sau hipoplazia 1/3 mijlocie a fetei dupa Hopking. Clinic si ca examen complementar, teleradiografia se manifesta in felul urmator:
- baza craniana anterioara mai scurta,
- unghiul bazei craniului mai ascutit,
- dezvoltarea sagitala redusa a narinei,
- profil drept sau concav, retrognatie mandibulara si maxilara,
- profunzimea redusa a nazofaringelui,
- dezvoltarea verticala slaba,
- orificiul narinar indreptat spre frunte.
Ca si tratament profilactic, obligatoriu trebuie indepartate obstacolele narine. Disjunctie intermaxilara pt marirea patului osos: simptomele sindromului de obstructie respiratorie dupa Ricketts sunt:
- ocluzie incrucisata posterioara, uni sau bilaterala, ocluzie frontala deschisa moderata,
- ocluzie incrucisata functionala unilaterala,
- compresie de maxilar cu protruzia arcadei superioare, inclinarea antero superioara a planului palatin,
- rotatia posterioara a mandibulei cu accentuarea hiperdivergentei,
- pozitia joasa a limbii, avansarea ei si interpunerea intre incisivi, prezenta obiceiurilor secondare (deglutitia infantila, sugerea buzei, a degetului)
- pozitia mai verticala a capului

SISTEMUL LUNGUO-MANDIBULO-HIOID
Cand exista probleme nazofaringiene, individul le compenseaza deschizand gura, cand exista probleme in faringele inferior, ori se produce un colaps respirator total care se numeste sindromul Roben, ori se produce doar o insuficienta cronica (cand stramtoarea este compensata prin sistemul linguo-madibulo-hioidian adica prin separarea hioidului de coloana vertebrala, prin intermediul pozitie posturale a mandibulei si limbii, care nu este altceva decat o lordoza cervicala)
DEGLUTITIA INFANTILA - este prima functie, se produce in ultimele luni a vietii intrauterine prin inghitirea lichidului amniotic.
DEGLUTITIA NORMALA - 3 etape - orala, faringiana, esofagiana.
ETAPA ORALA - inainte de a incepe deglutitia, limba este in repaus pasiv cu varful in contact cu incisivii inferiori. Mandibula este in pozitie de repaus fiziologic, cu arcadele dentare indepartate, cu buzele in contact fara nici o contractie, traiectul respirator este deschis; cand incepe deglutitia, dintii intra in contact ocluzal, varful limbii intra in contact cu marginea alveolara superioara la nivelul mucoasei palatine in apropierea fetei linguale a incisivilor superiorI. Dosul limbii se ridica in forma de arc pt a intalni palatul moale care coboara si el. Are rolul de a opri bolul aminentar sa intre prematur in faringe. Bolul alimentar este impins spre inapoi printr-o miscare in directia posterioara a muschilor limbii. Anterior, limba se sprijina inapoia incisivilor superiorI si dosul limbii coboara.
ETAPA FARINGIANA - cand bolul ajunge la istmul glotic incepe etapa faringiana prin actiune reflexa. In aceasta faza intra in actiune conjugala limba palatul moale si faringele. La sfarsitul etapei orale, palatul moale se ridica si inchide comunicarea nazofaringele si cu fosele nazale, permitand trecerea bolului prin istmul glotic. Ridicarea palatului se face pana cand intra in contact cu peretele posterior al faringelui si impiedica patrunderea bolului in fosele nazale. Dosul limbii coboara si bolul alimentar intra in faringele bucal, intra in actiune peristatica, trecand in hipofaringe. In continuare se produce o ridicare a laringelui spre baza limbii cu o apropiere simultana a corzilor vocale, astfel este impiedicata trecerea bolului in laringe.
ETAPA ESOFAGIANA - nu prezinta interes din punct de vedere stomatologic
MATURIZAREA DEGLUTITIEI - faza orala a deglutitiei la sugari se caracterizeaza prin: deglutitie prin sugere, maxilarele se indeparteaza, limba se interpune intre procesele alveolare, mandibula este proiectata spre anterior, iar miscarea de deglutitie e controlata de contactul buzelor, limbii si musculaturii periorala. Odata cu eruptia incisivilor apare maturizarea deglutitiei, deglutitia infantila convertandu-se in deglutitie de tip adult. Aceasta se caracterizeaza prin: varful limbii se prijina inapoia incisivilor superiori, avand contact cu palatul, dintii sunt in contact ocluzal, sau foarte apropiati, mandibula se fixeaza intr-o pozitite retruziva, nu exista contractie labiala.

www.danmerisca.ro

Pictorul Dan Merisca readuce in arta naturalul divin, izvorul sacru al Creatiei

REDUCE REUSE RECYCLE

Te-ai emotionat un pic? Foloseste apa cu chibzuinta, stinge becurile prin casa atunci cand chiar nu sunt necesare, si, cand se ard, inlocuieste-le cu becuri economice, consuma de zece ori mai putin curent si si au o viata mai lunga, ia-ti o plasa, doua, cu tine cand mergi la cumparaturi, si asa folosim mai mult de o gramada si raman la groapa de gunoi vreo zeci mii de ani, cauta sa nu cumperi produse supra impachetate si refoloseste cat mai mult, si daca nu-ti mai trebuie, doneaza, da aerul conditionat (vara) si energia temica (iarna) la minim atunci cand pleci de acasa, Aradul inca nu are un sistem de transport in comun foarte eficient (si mai ales civilizat), dar atunci cand pleci de acasa cu masina, n-o forja prea tare, si incearca sa rezolvi mai multe treburi cu un drum, si de ce nu, vezi pe cine mai poti lua cu tine, si asa e aglomeratie mare in trafic (vezi reclama destinata bizonilor din trafic:)) daca trebuie sa stai pe loc mai mult de 30 de secunde, poti opri linistit motorul, si iarna, treaba cu incalzitul motorului jumatate de ora inainte sa o iei din loc cand lui ii trebuie maxim 1 minut, nu tine, cand cumperi un aparat electric/electronic, vezi ce consum de energie are, intereseaza-te care sunt punctele de colectare a deseurilor reciclabile, si, fara sa fie un inconvenient pentru tine, incearca sa nu arunci la gunoi arhiva aia de 200 de kg de ziare si reviste FHM, pt ca s-ar putea cu ocazia asta sa salvezi cam 4 copaci de la taiere, nu mai arunca uleiul de gatit la chiuveta, pune-l intr-o sticla de plastic si arunc-o la gunoi cand e plina (nu! nu! asta nu-l refolosim :)), incearca ca atunci cand iesi la iarba verde sa nu lasi dezastru in urma ta, si asa cum l-ai adus, ia gunoiul inapoi cu tine, nu-i da foc, foloseste crengi uscate, nu taia din copaci, ca oricum aia nu ard, scoate din priza electronicele atunci cand nu le folosesti, pt ca ele consuma curent si atunci cand sunt in stand by, (sigur ai acuma vreo doua incarcatoare de telefon in priza aiurea) si primul lucru care poti sa-l faci chiar acum e sa dai click drept pe desktop, intra la "Personalise" si poti selecta Screen-Saver-ul Blank care sa apara in 5-10 minute astfel calculatorul intra in "repaus" cand nu-l mai folosesti, si cand te culci, stinge computerul de tot, nu trebuie sa stai cu messengerul pornit "idle 4 hours and 48 minutes .....dorm zzzzz", ca noi stim oricum ca dormi la 5 dimineata ;)

Daca ti-am dat de gandit un pic, vezi ce lucruri poti schimba in viata de zi cu zi, pentru ca nu o sa te coste mai nimic, dimpotriva poate ramai si cu ceva bani in plus in buzunar, si bem o bere ivineri in Wings, si poate si mai mult de atat, cand copii tai o sa te intrebe ce ai facut tu atunci cand toti oamenii de stiinta spuneau la unison ca schimbarile climaterice si fenomenele de incalzire globala sunt cauzate 100% de activitatea umana cu consumul ei irational si nejustificat, egoist si lacom, tu o sa poti sa le spui fie ca ai fost ocupat cu altceva si nu ti-a pasat, in timp ce incerci sa-i explici de ce acum 10-15 ani nu erau tornade si uragane la noi in tara, sau de ce acum temperaturile vara nu mai coboara sub 45 de grade sau cum arata un om de zapada, de ce apa la robinet curge doar 4-5 ore pe zi si aerul e irespirabil, si ce e cu astmul asta ca toti colegii din clasa I il au, de ce am taiat toate parcurile si padurile din jurul orasului in timp ce noi conduceam motoare de 3.4L, de ce nu mai putem merge la mare la Constanta ci undeva pe langa Galati, si ce sa intamplat cu toti zgarie norii aia care sunt jumatate in apa in New York, L.A, sau Shanghai si cand mergem sa facem scuba diving in The Red Light District si de ce nu mai putem vedea jumatate din animalele din atlase nici macar la gradina zoologica...... sau o sa poti spune ca nu ai stat deoparte, indiferent, si ai actionat.

UMOR CU TOMITZA :))

Proaspat intoarsa din stagiat, Domnisoara Doctor Annamaria ne povesteste cum a fost in rezervatia de zimbrii din judetul Hunedoara. Avem chiar si o poza cu zimbrul preferat. Dupa cum spunea chiar domnisoara doctor, "cine nu ajunge la zimbrii, nu e dentist" :)) Asa o fi. Interviul complet in zilele urmatoare. Imediat dupa postarea pe blog, cei de la "ROM" au contactat-o pe Annamaria in vederea realizarii unui nou clip publicitar din seria "senzatii tari romanesti" (completez eu, "fara manusi"). Acum, singura intrebare care ramane e "unde vom merge in excursie saptamana viitoare?" :)) Cel mai probabil acasa la Domnul Doctor Neiconi, la pescuit pe Raul Mare. Dupa citirea acestui post, pana si Domnisoara Doctor Melinda s-a oprit din plans si a inceput sa rada:))

ANESTEZIE CURS 2 - 16 octombrie

Anestezia locala si regionala (ALR)
Suprima durerea prin actiunea directa asupra receptorilor senzitivi, periferici sau prin impiedicarea propagarii sensibilitatii algice spre centrii nervosi conticali. Unii autori o numesc analgezie locoregionala. Analgezia se obtine cu ajutorul substantelor analgezice, care sunt fie aplicate local, fie administrate prin injectii. Ca si indicatii: toate interventiile asupra dintilor, parodontiului sau osului alveolar; pt prepararea cavitatiilor pt obturatii; slefuirea dintilor in scop protetic; pt trepanarea dintilor vitali; pt extractiile dentare; chiuretajul periapical sau in rezectie apicala; chiuretajul alveolar; pt odontectomia dintilor inclusi; pt alveolotomie; pt parodontopatile marginale; pt chisturile d emaxilar sau pt extirparea tumorilor gingivoalveolare; pt deschiderea supuratiilor limitate; pt operatiile mai mari asupra partilor moi ale fetei si gatului ale oaselor maxilare, sinusurilor, nasului sau pt eradicarea proceselor infectioase sau tumorale; in traumatismele maxilo faciale; malformatiile congenitale pt chirurgia plastic, restauratoare;
Pt interventiile in cavitatea bucala sau la fata, anestezia loco regionala are urmatoarele avantaje: actiunea anestezicului e limitata la structurile asupra carora se intervine fara a influenta teritorii intinse si fara riscul accidentelor toxice, generale, severe; faptul ca pacientul este tot timpul constient, permitand o colaborare permanenta cu operatorul; administrarea e usoara, cu o tehnica simpla si precisa, campul operator ramanand liber; nu necesita aparatura speciala, medic anestezist sau personaj ajutator, odata anestezia instalata se poate lucra in conditii civilizate; nu necesita pregatiri speciale pre-anestezice si nici o supraveghere indelungata sau ingrijiri deosebite; nu suprima reflexul faringian, deci nu exista pericolul axfixiei pulmoare; nu provoaca tulburari ulterioare sau tardive; poate fi potentializata printr-o medicatie sedativa, preanestezica, in scopul inflentarii constientei bolnavilor dar si a diminuarii receptivitatii lor psihice.
Inconveninte, greutati, contraindicatii: anestezia loco regionala nu este absolut contraindicata decat in mod exceptional, atunci cand se pot ivi accidente sau cand starea bolnavului nu permite efectuarea anesteziei (la bolnavii hipetensivi, la bolnavii coronarieni, la cei hiper si distiroidieni, e contraindicata, stari de emaxiere sau casexie, diabet, insuficienta hepatica, epilepsie, afectiunile neuropsihice, labilitatea psihica, impun o grija deosebita sau chiar evitatarea anestezie loco regionale. La hipertensivi nu se va folosi novocaina. Anestezia loco regionala nu se face la copii mici, pt ca reactiile emotionale sunt piternice. Perioada menstruale, primele 2 luni si ultimele 2 luni de sarcina impun prudenta pt folosirea ALR, dar si la mamele care alapteaza, la care se pot totusi face doze mici de anestezie. Nu poate fi practicata pt procesele patologice care impiedica accesul corect al zonei unde trebuie introdus acul (trismusul intens). Dupa sectorul de interventie senzitiva asupra caruia anestezicul actioneaza, ALR se utilizeaza sub urmatoarele forme: anestezia locala (terminala, ce actioneaza asupra receptorilor senzitivi din tesuturi si inhiba excitabilitatea lor prin perceptia senzatiilor dureroase; anestezia regionala (de conductie) ce actioneaza fie asupra trunchiurilor nervoasa (tronculara bazala) asupra ramurilor ce se desprind din aceste trunchiuri (anestezia tronculara periferica), fie chiar asupra ganglionului Gasser (anestezie tronculara centrala). Tehnica generala a ALR prin injectie: se face pregatirea bolnavului, examen clinic general, chiar pt interventiile minore, pt a se afla daca starea bolnavului nu contraindica o substanta anestezica. Se intreaba bolnavul asupra catorva date de anamneza, in legatura cu: antecedente hemoragice, alergice, tulburari sau accidente survenite la anestezii sau interventii anterioare, existenta unora afectiuni ca: diabet, cardiopatii, afectiuni hepato renale. Se vor face ivestigatii clinice cum sunt: se ia pulsul bolnavului, tensinea arteriala, reflexele, ascultatia pulmonara, se poate palpa ficatul, daca se depisteaza ceva anormal se consulta alti specialisti.