CAPITOLUL II - PREVENTIA IN ORTODONTIE
Respiratia bucala, deglutitia infantila, obiceiuri vicioase, ortodontia interceptiva, miogimnastica si profilaxia aparatelor ortodontice.
MIOGIMNASTICA - urmareste dezvoltarea selectiva, a unor grupe musculare si se bazeaza pe faptul ca musculatura este organizata pe sistemul grupelor antagoniste.
Echilibrul de tonus - se rupe fie printr-o stare de hipertonie a unei grupe musculare, fie prin hipotomia grupei antagoniste. Totdeauna se urmareste marirea tonusului grupei musculare hipotomice.
Conditiile generale pentru miogimnastica - indiferent de grupa musculara
1. Contractiile pornesc din pozitia de relaxare a grupei musculare respective.
2. Contractiile se fac cu amplitudinea maxima.
3. Intensitatea contractiei creste progresiv.
4. Contractia se face lent, ca si revenirea la pozitia de repaus.
5. Ritmul contractiei trebuie sa fie constant si pauza dintra contractii cel putin egala cu durata contractiei.
6. Pentru marirea efortului muscular se introduce un factor de dificultate.
7. Totalitatea contractiilor dintr-o sedinta alcatuiesc un exercitiu. Durata unui exercitiu variaza dupa grupa musculara si posibilitatile biologice ale bolnavului, durata va creste progresiv.
8. Exercitiile trebuie facute de mai multe ori pe zi (cel putin de 3 ori), dupa un program bine stabilit.
9. Miogimnastica sa fie asociata cu gimnastica respiratorie.
10. Miogimnastica reprezinta un tratament indelungat.
Grupele de muchi la care se adreseaza miogimnastica - 1. Orbicularul buzelor. 2. Muschii propulsori. 3 muschii ridicatori. 4. Muschii coboratori.
1. pt orbicularul buzelor - avem mai multe metode:
A) se introduce la fiecare comisura cate un deget, care preseaza lateral, in timp ce copilul contractand orbicularii cauta sa apropie buzele si degetele unul catre altul. Buzele trebuie sa fie tot timpul inauntru.
B) Se aseaza in vestibul un nasture sau o placuta de acrilat, de care este legat un snur. Copilul trage de snur spre a acoate afara placuta sau nasturele, timp in care buzele vor opune rezistenta acestei miscari.
C) copilul prinde cu buzele un disc de o anumita greutate si il mentine din ce in ce mai mult.
D) dispozitivul lui Rogers, care opune rezistenta la contractia buzelor.
2. muschii propulsori - copilul sta in picioare, cu corpul si cu capul in extensie, cu bratele deplasate inapoi si usor in lateral. Se duce arcada inferioara cat mai anterior, fiind in permanenta in contact cu arcada superioara, apoi se revine lent. Pe langa exercitiul de mai sus se mai poate adauga si o miscare de aplicare a buzei inferioara peste cea superioara.
3. pt muschii ridicatori - se efectueaza contractii repetate ale muschilor ridicatori, arcadele fiind in contact. Este mult mai usor daca se aseaza mainile pe regiunile maseterine.
4. pt muschii coboratori - plin aplicarea pumnului sub menton, care cauta sa se opuna miscarilor de deschidere a gurii.
Respiratia bucala, deglutitia infantila, obiceiuri vicioase, ortodontia interceptiva, miogimnastica si profilaxia aparatelor ortodontice.
MIOGIMNASTICA - urmareste dezvoltarea selectiva, a unor grupe musculare si se bazeaza pe faptul ca musculatura este organizata pe sistemul grupelor antagoniste.
Echilibrul de tonus - se rupe fie printr-o stare de hipertonie a unei grupe musculare, fie prin hipotomia grupei antagoniste. Totdeauna se urmareste marirea tonusului grupei musculare hipotomice.
Conditiile generale pentru miogimnastica - indiferent de grupa musculara
1. Contractiile pornesc din pozitia de relaxare a grupei musculare respective.
2. Contractiile se fac cu amplitudinea maxima.
3. Intensitatea contractiei creste progresiv.
4. Contractia se face lent, ca si revenirea la pozitia de repaus.
5. Ritmul contractiei trebuie sa fie constant si pauza dintra contractii cel putin egala cu durata contractiei.
6. Pentru marirea efortului muscular se introduce un factor de dificultate.
7. Totalitatea contractiilor dintr-o sedinta alcatuiesc un exercitiu. Durata unui exercitiu variaza dupa grupa musculara si posibilitatile biologice ale bolnavului, durata va creste progresiv.
8. Exercitiile trebuie facute de mai multe ori pe zi (cel putin de 3 ori), dupa un program bine stabilit.
9. Miogimnastica sa fie asociata cu gimnastica respiratorie.
10. Miogimnastica reprezinta un tratament indelungat.
Grupele de muchi la care se adreseaza miogimnastica - 1. Orbicularul buzelor. 2. Muschii propulsori. 3 muschii ridicatori. 4. Muschii coboratori.
1. pt orbicularul buzelor - avem mai multe metode:
A) se introduce la fiecare comisura cate un deget, care preseaza lateral, in timp ce copilul contractand orbicularii cauta sa apropie buzele si degetele unul catre altul. Buzele trebuie sa fie tot timpul inauntru.
B) Se aseaza in vestibul un nasture sau o placuta de acrilat, de care este legat un snur. Copilul trage de snur spre a acoate afara placuta sau nasturele, timp in care buzele vor opune rezistenta acestei miscari.
C) copilul prinde cu buzele un disc de o anumita greutate si il mentine din ce in ce mai mult.
D) dispozitivul lui Rogers, care opune rezistenta la contractia buzelor.
2. muschii propulsori - copilul sta in picioare, cu corpul si cu capul in extensie, cu bratele deplasate inapoi si usor in lateral. Se duce arcada inferioara cat mai anterior, fiind in permanenta in contact cu arcada superioara, apoi se revine lent. Pe langa exercitiul de mai sus se mai poate adauga si o miscare de aplicare a buzei inferioara peste cea superioara.
3. pt muschii ridicatori - se efectueaza contractii repetate ale muschilor ridicatori, arcadele fiind in contact. Este mult mai usor daca se aseaza mainile pe regiunile maseterine.
4. pt muschii coboratori - plin aplicarea pumnului sub menton, care cauta sa se opuna miscarilor de deschidere a gurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu